20 iunie 2009 -=- Excursie FeRoviaRă Câmpina - Predeal - Brașov
Vă mai aduceți aminte când ați citit ”Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război”, unde Ștefan Gheorghidiu participa la fortificațiile văii Prahovei, între Bușteni și Predeal? În timpul lecturii, îmi notam pe o hartă imprimată tot drumul său de soldat. Iar acolo am identificat și calea ferată Comarnic – Predeal, îmi ziceam: ”Tare frumos trebuie să fie pe aici!”. Pentru prima dată, am văzut și am mers pe această linie în 2008. Era iarnă, nu puteai scoate capul pe geam, admirai totul din tren.
Ei bine, a venit și vara lui 2009, când, mi-am luat rucsacul în spinare și am pornit pe Valea Prahovei până la Brașov, cu Trenul Accelerat 1745, București Nord – Satu Mare. Am făcut peste 150 de fotografii pe care vi le arăt într-un reportaj dedicat numai și numai liniei magistrale Câmpina – Predeal – Brașov. Aceste imagini surprind atât peisajele de deal și de munte specifice Văii Prahovei, dar și stadiul lucrărilor de modernizare a acestei căi ferate, incluse în Coridorul IV Pan-European.
Așadar, dragi cititori, vă invit în continuare la un cocktail fotografic cu restricții de viteze, cu poduri vechi, pârâuri în cascadă și mulți kilometri de linie electrificată pe care circulă, zi de zi, zeci de trenuri, urcând de la Câmpina (435 m) la Predeal (1040 m).
Între Breaza și Comarnic
Trenul colorat accelerat ieșind din stația Azuga
Locomotive ale GFR la Predeal
Ei bine, a venit și vara lui 2009, când, mi-am luat rucsacul în spinare și am pornit pe Valea Prahovei până la Brașov, cu Trenul Accelerat 1745, București Nord – Satu Mare. Am făcut peste 150 de fotografii pe care vi le arăt într-un reportaj dedicat numai și numai liniei magistrale Câmpina – Predeal – Brașov. Aceste imagini surprind atât peisajele de deal și de munte specifice Văii Prahovei, dar și stadiul lucrărilor de modernizare a acestei căi ferate, incluse în Coridorul IV Pan-European.
Așadar, dragi cititori, vă invit în continuare la un cocktail fotografic cu restricții de viteze, cu poduri vechi, pârâuri în cascadă și mulți kilometri de linie electrificată pe care circulă, zi de zi, zeci de trenuri, urcând de la Câmpina (435 m) la Predeal (1040 m).
Între Breaza și Comarnic
Trenul colorat accelerat ieșind din stația Azuga
Locomotive ale GFR la Predeal
08:50
Între București și Câmpina am dormitat în vagonul 20-59 cu banchete clasice, dar după kilometrul 92 (distanța dintre București și Câmpina) am trecut pe coridor și am stat până la Brașov cu aparatul de fotografiat pe geam. Am admirat tot ce se putea vedea la orizont, am respirat aer curat de munte și m-am minunat la vederea întregului șirag de vagoane care se unduiau – artistic, ai zice – în curbele mai largi sau mai strânse de pe traseu.
În apropiere de halta Breaza
Un pod vechi peste râul Prahova între Breaza și Nistorești
Între stațiile Breaza și Nistorești
Halta Nistorești și pasarela peste DN1
Trenul Accelerat și Drumul Național 1
Șase, șase, vine trenu`!
Trecem din nou Prahova pe la Breaza
Unde a dispărut locomotiva?
Semnal repetitor pe liber la intrare în stația Breaza Nord
Stâlp de catenară vechi cu o placă de avertizare - restricție 30 km/h
Depășirea Trenului Personal 3001 în stația Breaza Nord
EA1-438 la Trenul Personal 3001, București Nord – Brașov
Semnale luminoase de ieșire din Stația Breaza Nord
09 :00
Calea ferată Ploiești – Predeal a fost construită sub conceșiunea Crawley – Guilloux. Autorităților române li s-a impus construirea unei noi joncțiuni cu Austria și magistrala Paris – Strassburg – Munchen – Viena – Budapesta, față de cea existentă prin Burdujeni. Presiuni au fost și din partea Ungariei, care dorea ca producția sa industrială proprie să între în inima Țării Românești. Astfel, la 22 iunie 1875 (Cameră) și 28 iunie (Senat), s-a votat legea prin care se acorda companiei Crawley Company suma de 42.500.00 lei pentru construcția a 85 de km. Suma a fost atât de ridicată pentru că s-a impus construcția de lucrări speciale, zidirea unor poduri puternice, sfredelirea de tunele în stâncă dură, apărărea prin parapete a unor porțiuni de cale ferată și al ridicării unor diguri pentru a feri terasamentul liniei de loviturile vânjoase ale Prahovei.
Peisaj feroviar între Breaza și Comarnic
Trenul Accelerat trecea pe podul vechi peste Râul Prahova din Comarnic
Mini-cascade pe Râul Prahova la Comarnic
Vagonul CFR în care am călătorit - 20-59 015
Macara feroviară pe 2 osii
Gara Comarnic
Nivelă optică cu trepied în Gara Comarnic
Între Comarnic și Posada
Indicator de declivitate între Comarnic și Posada
09:10
Lucrările au început, cu greutate, la 1876. Au fost oprite în 1877 cu prilejul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, iar conceșionarul invoca sume tot mai mari de bani pentru finalizarea lucrărilor. Crawley a fost înlăturat și a apărut un alt afacerist – francezul Guilloux, căruia, la 1 iulie 1878, i s-a aprobat finalizarea lucrărilor liniei de munte prahovene. Astfel, la 1879 s-a realizat joncțiunea cu linia dinspre Brașov. Deși lucrările au fost realizate de străini, Țara Românească i-a avut pe Anghel Saligny și pe G.I. Duca drept supraveghetori ai lucrărilor. Din punct de vedere financiar, rezultă un cost total de 34,3 milioane lei, întrucât 14 milioane au fost plătite lui Crawley, iar apoi alte 20,3 milioane lei lui Guilloux.
Flori de soc pe Calea ferată Câmpina – Predeal
Restricție de 30 km/h la un pod între Comarnic și Posada
Pârâul Valea Floreiului curge în cascadă înainte de vărsarea în râul Prahova
Halta Posada
Indicator de declivitate 23 la mie/200m între Posada și Valea Largă
Peisaj rustic văzut din tren la Posada
Trenul șerpuiește și urcă 21 la mie pe 500 de metri
Semnal luminos repetitor ce repetă un semnal luminos de parcurs
Relief de deal înalt la Valea Largă
Trenul traversează Râul Prahova în bucla meandrată de la Valea Largă
Pasaj peste calea ferată
Trenul înaintează spre stația Valea Largă
Semnal luminos de intrare în Stația Valea Largă
09:20
Între Valea Largă și Bușteni, trenul circula pe firul II, așadar se poate observa starea liniei și construcțiile realizate peste pârâurile care se varsă în râul Prahova .
Limitare de viteză la 50 km/h la intrare în Stația Valea Largă
Întâlnire cu Trenul Internațional EuroNight 374, Budapesta - București Nord
Gara Valea Largă
Trenul Accelerat ieșea din stația Valea Largă
Semnale luminoase de ieșire din stația Valea Largă
Primul pod peste Râul Prahova de la Valea Largă
Al doilea pod peste Râul Prahova de la Valea Largă
Între Valea Largă și Sinaia, declivitate de 21 la mie pe o distanță de 250 de metri
Podul feroviar în curbă peste râul Izvorul, de-a lungul căruia curge Cascada Vânturiș
În apropiere de stația Sinaia Sud
Lac de acumulare pe Râul Prahova la Sinaia
Se lucra intens la cartografierea căii ferate
Semnal prevestitor la intrare în Stația Sinaia
Din nou, pod peste Prahova
Privind din tren spre Jepii Mari
Privind în lungul liniei
Trenul Accelerat intra în stația Sinaia
Utilaje de construcție și amenajare a căii ferate
Un Delfin în Gara Sinaia. Oare se poate așa ceva?
Trenul Accelerat de Satu Mare intra în Gara Sinaia
09:30
Electrificarea liniei București – Brașov a făcut parte din planul de electrificare a țării, aprobat în 26 octombrie 1950 de Comitetul Central al partidului. S-a decis ca prima linie electrificată să fie București – Brașov din următoarele considerente: traficul cel mai intens de pe rețeaua CFR, creșterea forței de tracțiune și sporirea vitezei de circulație. A fost ales sistemul curentului alternativ monofazat de 50 Hz, cu tensiune de 25 kV. Documentația necesară realizării acestei lucrări de amploare a fost întocmită de specialiști sovietici. Tronsonul Brașov – Predeal a fost terminat în august 1963 și a fost dat în exploatare în 9 decembrie 1965. La 16 februarie 1969 avea să fie inaugurată oficial electrificarea întregii magistrale feroviare duble Brașov – București, în lungime de 170 km.
Liniile stației Sinaia
Trenul Personal 3024, Brașov – Ploiești Sud, părăsea stația Sinaia
Oare ce categorie este necesară pentru conducerea acestei drezine cu două remorci?
Un pod de piatră peste Râul Prahova
Vechi pod feroviar peste Râul Prahova la ieșirea din Sinaia spre Bușteni
O pată de albastru într-un ocean de verde
09:40
Valea Jepilor Mari și Mici, una mai grea decât alta la coborât și la urcat, se întrezărea ademenitor în apropierea stației Bușteni. Zecile de trasee turistice care pot fi parcurse aici invită la aventuri și întâlnire cu natura, modalități de evadare din stresul și monotonul cotidian. O rezervare pentru trenul de dimineață spre Bușteni, Azuga sau Sinaia și toate cele necesare parcurgerii cărărilor de munte pot transforma un sfârșit de săptămână într-un album de amintiri de neuitat!
Jepii Mici văzuți din tren
Între Sinaia și halta Poiana Țapului
Un podeț dezmembrat pe firul I
Tren în natură
Sediul Centrului montan de Jandarmi – Sinaia
Casa Memorială George Enescu din Sinaia
Pod feroviar sub acoperire în apropiere de halta Poiana Țapului
Canton CFR dat spre folosință rezidențială
Între Sinaia și Poiana Tapului, stâlp de catenară tip metalic
Trecere la nivel cu calea ferată cu strada Saelelor din Poiana Țapului
Restricție de 30 km/h la podul peste Prahova
Structură de schele pe podul feroviar
Pod feroviar în construcție pe Magistrala 300 între Câmpina și Predeal
Limitare de 50 km/h la intrarea din stația Poiana Tapului
Peronul neîngrijit al stației Poiana Țapului
Semnal luminos prevestitor la intrare în stația Bușteni
Trecere la nivel cu calea ferată a străzii Splaiul Zamorei
Protejarea prin acoperire cu material izolant a unui podeț de cale ferată
Curbă strânsă la intrare în stația Bușteni
Spre Bușteni
Stație de transformare - coborâre a curentului electric
Pasaj denivelat cu strada Pescăriei
Pasarela pe unde circulau muncitorii de la Fabrica de Hârtie Bușteni
09:50
Fotografiile încearcă, pe cât de puțin reușesc, să aducă în fața dumneavoastră oceanul de verde și de aer curat care inundă toată valea Prahovei. Poate că mulți dintre noi am prins carambolul care se formează pe DN1, așa că alăturarea cuvintelor ”trafic”, ”valea Prahovei”, ”week-end” aduc în mintea noastră stresul și timpul pierdut pentru a traversa această zonă. Dar alegând trenul, ne putem bucura de confort, siguranță și economie. Acum CFR Călători are tot felul de oferte de călătorie care se potrivesc din ce în ce mai mult cu dorințele noastre.
Cartierul Zamora și Trenul Accelerat care intra în stația Bușteni
Linii ferate vechi demontate
Stația Bușteni
Peron aflat în construcție la Bușteni
Trenul Accelerat iese din Stația Bușteni
Grămezi de balastru gata de folosit ca infrastructură pentru noua cale ferată
Lăsam în urmă Jepii Mici și Mari
Trenul ieșea pe abătută din stația Busteni
Trenul urca 19 la mie pe o distanță de 807 metri
Spitalul de ortopedie între Azuga și Bușteni
Conifere și foioase în apropiere de Azuga
Drumul Național 1 între Azuga și Bușteni
10:00
La Azuga, liniile erau în paragină, iarba creștea până peste ciuperca șinei. Aici, râul Prahova este, de fapt, un pârâiaș de nici 1 metru lățime, iar apa sa cristalină lucea în bătaia Soarelui.
Pod feroviar peste Prahova
Azuga
O magazie în stația Azuga
Stația Azuga și liniile ei
Întâlnire cu Trenul Rapid 826, Sibiu – București
Trenul colorat accelerat ieșind din stația Azuga
Semnale luminoase de ieșire din stația Azuga
Râul Prahova la Azuga
Albia râului Prahova
Vagon albastru vs. Jepii Bucegilor
Limitare de viteză de 30 km/h între Azuga și Predeal
Lunca îngustă a râului Prahova
10:10
Presa vremii scria, la momentul inaugurării electrificării liniei Brașov – Predeal – Câmpina: ”Mitul Predeal a fost învins. Locomotivele nu mai gâfâie urcând muntele, spre cel mai înalt punct al căilor ferate române”. Pe drept vorbind, un tren de 50 de vagoane a 10 tone, remorcate de trei-patru locomotive cu aburi, parcurgea distanța Brașov – Predeal în 80 de minute, în timp ce cu două locomotive electrice, timpul de mers se scurta la jumătate. Lucrările de performanță executate aici au fost apreciate drept cele mai remarcabile pe care românii le-au realizat în domeniul căilor ferate, de la construcția marelui pod al lui Saligny de la Cernavodă.
În drum spre Predeal
Conifere printre foioase sau foioase printre conifere?
Rulota muncitorilor de la calea ferată Câmpina – Predeal
Limitare de 50 km/h la curba de la intrare în Predeal
Stație de transformare a curentului electric în Predeal
Trenul urca 19 metri pe o distanță de 155 de metri
Locomotiva Softrans 783 pe linia parelelă din Predeal
91 53 0 470 783-7
10:20
Chiar și așa, trebuie amintit faptul că România era, încă, departe de realizăriile vest-europene. În timp ce România avea electrificată doar o porțiune de 177 de km (1,8 % din rețeaua de cale ferată), în Elveția erau electrificați 3087 de km (99,8 % din rețea), Suedia – 6963 de km (60%), Norvegia – 2269 de km (53,5 %) etc.
Intrare în Stația Predeal
Traverse puse pe șine la Predeal
EA-482, o locomotivă a CFR Călători, la un tren al Grupului Feroviar Român
Marfar cu benzină la Predeal
Locomotive ale GFR la Predeal
S-a terminat cu urcușul... iar după ce am admirat trenurile de marfă din Predeal, ne lăsam în voia gravitației, mecanicul de locomotivă având totuși grijă de coborârarea trenului pe pantă.
Limitare de viteză de 60 km/h la ieșire din Predeal spre Brașov
Între Predeal și Timișu de Sus
10:30
Cu timpul, capacitatea de transport a liniei Câmpina – Brașov ajunsese la limită. La 1931 și 1935, s-au organizat două licitații de electrificare a acestei linii, însă tunelele executate necorespunzător necesitau o refacție completă. Pentru a rezolva problema electrificării și a sporirii traficului, Direcțiunea Generală CFR a decis în 1939 dublarea liniei între Câmpina și Brașov. S-a urmărit ca noile tunele să fie construite astfel încât să nu se depășească rezistența de 30 kg/t impusă de curbă și de declivitatea severă a liniei. În timpul construcției tunelelor, s-au întâlnit pungi de gaz metan, care au îngreunat avansarea lucrărilor. Trebuia să se asigure o ventilație foarte puternică. Pentru construcția celor două tunele, în lungime de 128 m, respectiv de 952 m, au necesitat 370 de zile de lucru.
Coboram laolaltă cu DN1 și Râul Timiș
Picnic la munte, pe malul râului
Coboram periculos spre Brașov
Erau curbe atât de largi, încât nu reușeai să vezi locomotiva trenului, pentru că aceasta era ascunsă după vegetație. Linia ferată care nu era sudată îți permitea să auzi cele mai frumoase sunete de joante din România. Scârțâitul osiilor pe șinele în curbe, era, de asemenea, parte din partitura feroviară muzicală aferentă coborârii Predealului.
Vreau să văd locomotiva! Unde este locomotiva?
Drumuri meandrate
Șarpe roș-albastru, du-mă du-mă spre Brașov!
Lăsam munții în spate
Suntem la 140 km depărtare de București
Execuția lucrărilor de dublare a celor două tunele a fost făcută de Inspecția II Ls Predeal, la conducerea căreia a fost inginerul Mihai Iordănescu. Inaugurarea tunelelor s-a făcut în ziua de 26 august 1940. O telegramă din acea vremea spunea: ”Din Predeal la Timișul de Sus, trenul circulând pe linia nouă, nu va depăși 20 km/h. De la Predeal, trenul trebuie să fie însoțit de către un domn inginer care va lua loc pe locomotivă”.
10:40
Relieful muntos aproape că a dispărut, dar totuși se mai evidențiau câteva dealuri abrupte la intrare în Brașov. Călătoria se apropia de sfârșit, rămânând în minte roca, brazii și vârfurile munților prin care tocmai ne-am strecurat.
Ne apropiem de Brașov
Un tren lung lung luuung
Luam o pauză de la coborât
Bine a... am venit în Brașov!
Am zis că nu mai privesc în urmă, dar…
Ne privim în oglindă... arătăm bine?
Vedere spre Munții Piatra Mare, Rezervația Bunloc și Săcele
Intram în peisaj urban, sub podul DN1
Canton din stația Dârste
Vagoane cisternă ale Unifertrans în Dârste
Locomotiva UniferTrans LDE 60-1255-3
Tren de marfă
Ieșeam din Stația Dârste
La ieșirea din Dârse am avut surpriza plăcută să ne întâlnim cu un mărfar GFR care era în mișcare. Momentul a fost filmat și vă este redat în cele 30 de secunde de mai jos:
Liniile din Revizia de Vagoane Brașov
Cuplul etajat 26-17 no. 45
Intrare în Revizia de Vagoane CFR Brașov
Turn de apă din apropierea Gării Brașov
10:50
Stația Brașov a fost construită în anul 1873, când s-a dat în exploatare porțiunea de linie Sighișoara – Brașov. De-a lungul timpului, capacitatea de transport a fost mult prea mare pentru planurile inițiale ale gării construite în secolul XIX. Noua stație din Brașov a fost dată în folosință la 19 august 1962, când primul tren de călători a fost primit în noua gară.
Am intrat în Gara Brașov
Locomotiva diesel-hidraulică de 1250 de cai putere, 80-0054-9
Gara Brașov
Terminând călătoria de 3 ore și 7 minute pe cei 166 de kilometri dintre București și Brașov, m-am dat jos cu regret din tren și m-am dus mai departe spre Poiana Brașov și Vârful Postăvaru.
Sper ca informațiile prezentate anterior să vă fi răspuns la întrebările pe care le aveați cu privire la istoricul liniei și totodată să responsabilizeze și conștientizeze opinia publică despre... acest tronson de cale ferată. Oare câți dintre miile de călători care circulă cu trenurile pe Valea Prahovei își dau seama de sacrificiile financiare și sociale care s-au făcut pentru construcția lui? M-aș bucura mult să știu că dumneavoastră sunteți unul dintre ei!
Bibliografie:
1. C. Botez, D. Urma, I.Saizu, ”Epopeea feroviară românească”, Editura Sport Turism, 1977, București
2. Dumitru Iordănescu, Constantin Georgescu, ”Construcţii pentru transporturi în România”, Centrala de Construcţii Căi Ferate CCCF Bucureşti, 1986, București
Citeşte mai des dexonline.ro!
RăspundețiȘtergere