5 aprilie -=- Pantografe, ploaie şi pasiune între Ițcani și Burdujeni
Dacă am ales să particip la Cursurile de Excelenţă de la Limba şi literatura română… a fost o decizie înţeleaptă luată prin noiembrie. Iniţial adoptată cu scopuri nebănuite de unii dintre voi. A fi la Suceava înseamnă obligatoriu şi o plimbare prin gările bucovinene. Asta nu înseamnă că aş fi demn pe deplin de Cursurile de Excelenţă… sunt alţii mult mai buni ca mine!
Mărăşeşti 9:48
Ziua de 5 aprilie începe cu o ploaie mocănească, dimineaţă în care i-am întârziat Mihaelei vreo 10 minute (Mihaela e colega mea de clasă cu care merg la cursurile organizate o dată la două săptămâni la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Suceava). Am avut norocul şi am prins locuri pe scaunele din faţă ale microbuzului – având astfel o privelişte frumoasă încă de la început în drumul spre Suceava.
Se zice că e bine să nu stai în locurile din faţa ale unui autobuz… microbuz.
Catedrala din Mărăşeşti 9:56
În aşteptarea începerii orelor, am văzut câteva fotografii mai vechi cu vechea gară a Burdujenilor, iar apoi am descoperit nişte afişe realizate de elevii Colegiului pe tema operei lui Mircea Eliade, alături de o colecţie interesantă a bibliografiei autorului. Îmi rămâne în minte un citat: „Te voi iubi cum niciodată n-a fost iubit vreun muritor…”, preluat din „Domnişoara Christina”, operă a lui Mircea Eliade.
13:05
Cursurile au fost foarte interesante, ni s-a descoperit o nouă metodă de a învăţa pentru BAC, am mai aflat de la d-l profesor Bogdan Feştilă că „Povestea lui Harap Alb” poate fi interpretată ca o transpunere a Bibliei în basm pentru copiii de toate vârstele (şi nu numai). Apoi a venit un domn profesor, pe nume Octavian Nestor, de la Colegiul Naţional "Ştefan cel Mare", care a vorbit de mecanici de locomotivă, jurnalişti şi psihologi laolaltă. Stăteam şi mă gândeam… câţi oameni de valoare are acest pământ. Mă bucur că alături de Mihaela am aflat de la profesorul de română că Ion Barbu nu este deloc un poet ermetic… Discutăm în particular dacă doriţi informaţii suplimentare.
Autorii români pe care îi avem de pregătit pentru BAC Interpretarea realizată de prof. Octavian Nestor vis-a-vis de poezia "Din ceas, dedus..." a lui Ion Barbu Mihaela alături de prof. Octavian Nestor Pe la ora13 şi 50, Mihaela pleca spre casă, iar eu spre „Uvedenrodele” mele. Cobor uşor pe lângă Baia Publică a Sucevei, trec pe lângă Hotel Continental şi Dealerul Kia al Sucevei. Ajung pe la autogară, mă uit înspre Parcul Şipote să văd doar codrii cum vor să înverzească, însă maroniul încă mai tronează. Trec pe lângă biserica „Sfântul Dumitru” şi o iau repejor către Gara Burdujeni. Aşa cum sunt obişnuit, am ignorat orice formă de transport public şi am purces spre Inspectorat, Podul peste Suceava şi în final – Gara Burdujeni. Am trecut pe lângă casa pe care am fotografiat-o şi acum un an, pe 1 februarie. Marea de clădiri şi de industrii părăsite sau active m-a fascinat mereu când coboram Calea Unirii.
Biserica Sfântul Dumitru Gara Burdujeni - panoramă
Casa cu DigiTV Burdujeni - panoramă 14:13
Sălciile din faţa Inspectoratului Judeţean Suceava au căpătat un verde atrăgător, iar câinele casei de vis-a-vis m-a speriat de cât de mare şi de bine dezvoltat era. O ambulanţă a făcut un viraj periculos la intersecţia semaforizată. Trecând peste râul Suceava, am văzut cât de învolburat era, semn că la munte au fost precipitaţii serioase de ploaie. Îmi aduc aminte când eram mic copil şi aveam o înălţime mai mică decât gardul de protecţie al podului, având grijă să nu mă împiedic pentru a nu carecumva să cad în apă… Amintirea e dulce, gândirea a fost… prostuţă, ca a oricărui copil. Aşa cum zicea E.… când spunea că o miră specia umană: „când eşti mic, vrei să fii mare şi atunci când eşti mare vrei să fii mic.” Aşa este în genomica umană… să-ţi fie mai tare dor de ceva/cineva abia după ce îl pierzi/nu îl mai ai.
Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava Big doggy Ambulanţa în acţiune Drum bun!
Oricum, teama de apă o am şi acum, mai ales atunci când sunt deasupra acesteia şi/sau de-a lungul unui pod feroviar. Suceava… bazarul – în special – mereu se va păstra în mintea mea ca un loc de vis, ca un loc în care evadam din Fălticeni. Mergeam cu maşina - Oltcitul cu număr de înmatriculare SV 4084 – împreună cu tata şi cu mama şi îmi cumpărau cadouri - joc pe televizor (Terminator, Rambo), iniţial o bicicletă BMX, apoi una mai mare - Mountain-Bike şi tot aşa mai departe. Ca mai apoi să reprezinte (Gara Suceava adică), aşa cum spunea Alexandru Radion, un bun prieten din Fălticeni, staţia tuturor plecărilor în taberele organizate de CRLR din România. Şi mai apoi… un timp nu departe de prezent, când cunoşteam gustul aventurilor uvedenrodiste (a se citi poezia de Ion Barbu pentru a înţelege aluzia). Urbea din Suceava e accesibilă, e drăgăstoasă, e frumoasă când este plouată/ninsă/arsă de soare, e frumoasă oricând şi de oricâte ori intri pe E85, fie cu bicicleta, pe jos sau cu maşina/autocarul. Suceava e unul dintre acele „puncte cheie” cu care poţi să învârţi cu „o cheie” în „grad retrograd” pentru a poposi minute bune în sufletul meu.
Râul Suceava Podul rutier peste râul Suceava
Murdărindu-mă şi călcând pe nisipul trotuarului de la Carrefour, am văzut vreo trei modele Honda Accord, maşină care începe să-mi facă din ce în ce mai mult cu ochiul. Chiar şi când am ajuns în Fălticeni, după excursia feroviară, aveam să văd un Accord care pleca spre Suceava. Se spune că este cea mai fiabilă maşină din lume… Şi costă doar 23.000 de Euro. Sună tentant, nu?
14:33
Ajuns în triajul Suceava, la 300 de metri de gară – locul unde mă aştepta E., mi-am tras sufletul după o fugă sprintenă şi am zărit o electrică… 40-0886-8 (mă amuzam când Andrei, alias Irisbus pe majoritatea forumurilor feroviare, îmi spunea toate locomotivele parcului feroviar din Suceava. Cred că în câteva luni o să învăţ şi eu toate aceste numere…). Eram bucuros că am fost întâmpinat în acest fel, cu semnalele vizuale şi acustice activate, taga-tang-ul trenului simţindu-se din ce în ce mai pronunţat. Mecanicul m-a salutat scurt, ca după el să tragă şaisprezece vagoane, între care un vagon platformă, douăsprezece vagoane sovietice cu boghiuri româneşti şi având cupla lui Stalin, pe care scria „отруйно хлор”, denumire care nu mi-a dat niciun răspuns sugestiv pe Google, apoi din nou un vagon platformă de transbordare, după care un Zes intern şi terminându-se cu un Rilns de toată frumuseţea. Convoiul se deplasa spre linia 7, urmând ca mai apoi electrica 886 să se ducă spre Triajul Suceava pe parcursul liniei 5.
Trecere la nivel în Triajul Suceava Vedere spre Triajul Suceava Gara Burdujeni Locomotiva a fost văzută alături de E., cu care, după ora 14:40 am purces în expediţia feroviară. Suntem colegi din tabăra Muncel 2007 (vezi aici clipul Muncel 2006, cel din 2007 va apărea cât de curând posibil!) şi mă bucur că încă mai are-n suflet pasiunea pentru trenuri şi sper şi ca în viitor să-i aducă zâmbetul pe buze oridecâteori aude de trenuri, căi ferate, gări, vagoane. Am înţeles, atât eu, cât şi ea, cum e să-ţi sacrifici pielea uscată şi confortabilă a corpului în numele… trenurilor. Sună puțin ciudat, dar când un mecanic dintr-o locomotivă LDH clasa 89 trece lângă tine şi-ţi zâmbeşte, dându-ţi un semnal de „Salut!”, face cât… face mult.
EA 886 CFR Marfă 14:45
Afară plouă… este aproape 15… trenurile nu se anunţă să mai vină, dar pornim spre Iţcani. Ne punem glugile şi păşim agale (ştiţi cum e când păşeşti pe terasamentul căii ferate… te dezechilibrezi des) spre Iţcani. Aş fi vrut să aflu numărul vagoanelor prezente acolo… dar nu reuşesc să ajung la o cifră exactă. Cu aproximare… ar fi fost vorba de vreo 20 de vagoane platformă, unul cargo şi cam 20-25 de Eacs-u-uri, două dintre ele fiind albastre, deci în total aproximativ 45. Locomotiva care a tras cele 16 vagoane de mai devreme se perindă uşor pe o linia a gării, mecanicul chiar salutându-ne atât cu un semnal, cât şi din mână. Mecanicii şi angajaţii CFR-ului sper să nu vadă în noi, cei care îi filmăm, nişte… oameni care caută cusur în activitatea lor, ci pur şi simplu… e pasiunea. Ori cel puţin aşa gândesc şi procedez eu.
Spre Iţcani... 14:50
Dar până atunci, mergem mai departe (nu înainte de a ne „ruga” insistent de rama electrică să oprească în Burdujeni) şi vedem ce-s cu cele două convoaie de marfă… unul lângă altul, unul mai lung, altul mai scurt.
Alături de liniile spre Iţcani P5735, Suceava – Cacica, cu rama electrică Z6300, 58-1003-1 Cele 2 mărfare de pe liniile 6 şi 7 ale Gării Burdujeni 14:55
După o scurtă şedinţă foto cu tampoanele vagonului de platformă, suntem remarcaţi de nişte persoane de la mişcare şi ne furişăm pîş-pîş înspre Iţcani. Facem o fotografie de grup a liniilor şi a semnalelor de ieşire din gară, după care suntem atraşi de vagonul de poştă de care mi s-a atras atenţia să-l fotografiez. Zis şi făcut: am tras câteva cadre cu… ce-a mai rămas din acel vagon… urât. Urât cât de urât, dar la câte scrisori şi colete s-au transporat cu el, merită să-l expun şi în povestirea noastră. Alte patru, cinci (astfel a învăţat să numere şi E.) convoaie cu vagoane staţionau în curtea Reviziei de Vagoane Suceava.
Vagon platformă - transbordor Triajul Gării Suceava Burdujeni Toate semnalele de ieşire din gară, pe roşu Vagon de poştă PKP aflat pe linie rece Se văd în depărtare celelalte patru convoaie de vagoane de persoane 15:00
Apoi ne întoarcem şi fotografiem semnalul de manevră – aflat pe oprit (culoarea albastră). Cocoaşa de triere… ridicătura respectivă de pământ, oferă o imagine interesantă a căii ferate – asemenea unei trambuline… eventual trebuie să rugăm pe cei de la SOFTRONIC (firmă care activează în domeniul FeRoviaRelor) să ne echipăm locomotivele cu aripi şi… să zburăm. Cert este că verdele ierbii conferă o senzaţie de prospeţime şi în acelaşi timp le dă fotografiilor o coloristică interesantă. I-am spus E. de întâmplarea din 22 martie, când m-au asaltat nişte câini după ce am trecut podul peste Suceava, tot ea zicându-mi că vara… oamenii circulă des pe acel pod. Interesant… eu dacă trec de două ori într-o zi pe acele structuri trebuie să beau vreo cinci ceşti de ceai de urzică să-mi treacă tensiunea…
Vedere spre Iţcani Semnal de manevră pe oprire O mare de fire de înaltă tensiune Cocoaşa de triere
Am găsit o cărare pe care să putem merge în deplină siguranţă, odată cu noi stând Dimitroave şi alte astfel de vagoane. Ne întâlnim cu un smile care are rolul de a ne spune că e „Pericol de moarte”… Vorba E.… dacă oamenii te avertizează de pericol de moarte printr-un smile… e interesant!
Revizia de Vagoane Suceava Vagoane de pasageri de-a lungul liniei Nu zâmbi că-i pericol de moarte! 15:05
După care… auzim un sunet de ramă electrică…P5724, Câmpulung Moldovenesc – Suceava Nord, cu sosire pe linia 1 în gara Iţcani, la ora 15 şi 11 minute. Bineînţeles că îl filmăm, ploaia ne udă tot, incluzând totodată si aparatul de fotografiat, iar picurii apă se simt/aud foarte clar în filmare. Nu am ştiut pe unde o ia, speram să vină în Burdujeni să-l filmez îndeaproape, dar ne-a „fentat” şi a luat-o spre Iţcani, aşa cum era şi firesc.
15:10
Mai mergem noi ce mergem până ce dăm de un vagon de dormit pe care scrie Suceava Nord – Bucureşti, din care ieşeau nişte sunete ciudate.. cred că era pornita încălzirea.. nu ştiu. Nu am călătorit niciodată cu un vagon de dormit, deşi mi-aş dori… Aşa e omul, să experimenteze cât mai multe. După câţiva metri, am văzut şi stâlpul care alimentează cu energie electrică reţeaua de înaltă tensiune. Bineînţeles că ale oamenilor case sunt păzite de dulăi/căţei care ne salută cam grav cu ale lor glasuri… Atrăgându-ne atenţia să ne uităm spre ei, am observat şi casa cu nr. 1 cu gard verde, demnă de o fotografie.
Cărarea spre Iţcani Un vagon de dormit, pregătit pentru un Rapid sau IC de Bucureşti Voiture Lite du Bucharest Casa cu nr. 1 şi cu căţeii răguşiţi Stâlpul de alimentare cu 25.000 de volţi al catenerei
Discutam cu E.… ce groază pe cei care locuiesc lângă calea ferată. Eu unul nu m-aş plictisi nicicând… Poate o să mă contrazic mai târziu – dar de câţiva ani nu m-am săturat de… FeRoviaRe. La început a fost ceva bizar (pentru că m-am speriat şi-am început să plâng când aveam 3 ani, aceasta fiind vârsta când m-am urcat într-o locomotivă pe care lucra tata), însă mai apoi a început să-mi placă tot mai mult.
O locuinţă de lângă calea ferată Suceava Iţcani şi Suceava Burdujeni 15:15
Apoi am zărit un semnal cu inscripţia „XRCII”, E. fiind interesată de semnificaţia acestuia. Dacă ştiţi, aţi face bine să-mi spuneţi… Dacă tot vorbim de indicatoare feroviare, am mai zărit o pancartă cu un A mare pe fond galben. Indicatorul - ”Așteaptă!”. Am ajuns la intersecţia străzii Plaiului cu magistrala 500, E. spunând că seamănă cu trecerea la nivel de la Muncel (Mogoşeşti). Seamănă… şi amintirile trenurilor care fugeau prin faţa noastră au început să curgă la vale…
Semnalul de intrare XRCII Indicatorul ”Așteaptă!” de la intrarea în Revizia de Vagoane Suceava Strada Plaiului ...să curgă la vale... când... apare o chestie!
...când… apare o chestie! O chestie pe care am pozat-o fără să vreau… Chestia prindea viteză… da… Era chiarLDH 141 care ne-a amuzat foarte tare… a apărut rapid din spatele vagoanelor din Revizia de Vagoane şi a fugit rapid prin dreptul nostru. Stăteam cu spatele la acel ”A” şi unde E. îmi zice: „Mihai… vine o chestie…” Când mă întorc, mă sperii când văd locomotiva şi ne aşezăm la o distanţă rezonabilă de axul căii ferate. Mecanicul ne salută, zâmbind, apoi îşi duce maşina spre Iţcani. Totodată am surprins comutarea semnalului pe liber de culoare albă pe oprire – de culoare albastră.
Locomotiva Diesel-Hidraulică 141
Spre Burdujeni, iar în stânga - Revizia de Vagoane Spre Iţcani Spre Iţcani, observându-se în dreapta un capăt de linie 15:25
Tot mergând… telefonul E. sună… şi sună… Eu întreb: „Cine te sună?” şi ea-mi răspunde „Tu mă suni!”, şi eu de colo: „Cum să te sun eu? Am telefonul în buzunar!”. Dar m-am uitat imediat la telefon şi... într-adevăr... eu sunam pe E., dar nu ştiu de ce. Banală întâmplare, aşa-i? Pe cât de banală, pe atât de tristă, deoarece în timpul efectuării manevrei de scoatere a telefonului din buzunar, am scăpat Canon-ul pe jos. Prima lui căzătură. S-a ciuntit în trei părţi, iar după aceea pozele au ieşit cu un soi de „aură”… Mă rog, acum, când scriu, 6 aprilie, ora 19, funcţionează bine…
Pe podul de peste "Dunărea învolburată"!
După câteva fotografii de pe podul feroviar, care trece peste… „Dunărea învolburată”, ne întâlnim cu locomotiva electricăEA1 403cu Personalul 5602, Putna–Iaşi, cu plecare de la 15.22, având în spate o garnitură de cinci vagoane – impresionant pentru un personal sucevean. Mecanicul ne salută scurt, ca urmare a intrării în activitate a asistentului meu „cu mâna” - E. Mulţumesc, E.
Locomotiva electrica EA1 403, cu P5602 de Putna-Iaşi
Tot în această parte, E. a observat, pe viu, cum se schimbă automat un macaz; cred că era vorba de cel între Suceava Burdujeni – Suceava Vest. Chiar o întrebasem înainte dacă a văzut vreodată cum se schimbă macazul unei căi ferate. Mulţi folosesc expresia de „a schimba macazul”, dar puţini ştiu practic cum se execută acest lucru. E. ştia, nu spun de ea, dar am avut surpriza, când mă uitam în clasă la nişte clipuri filmate cu trenuri, să mă întrebe colegii… „Cum reuşesc mecanicii de locomotive să schimbe macazurile la viteze atât de mari?” Le-am explicat… Ori se face automat (cu 3, 4 minute înainte de a trece trenul) ori se face manual de către acei operatori manevranţi, care merg lângă locomotivă (asta în cazul secţiilor fără centralizare electrodinamică) şi se dau jos şi trag de acel macaz.
Spre Iţcani Spre Burdujeni, lângă un pod
Poate că am uitat să vă spun… ploua… Nu torenţial, ci ploua. A plouat 3 ore la rând de a avut grijă să-mi aburească lentilele aparatului şi să ne ude hainele până la piele. Numai noi am ştiut cum ne-am furişat fiecare la casa lui (asta pe la ora 18, când ne-am despărţit) să ne ascundem hainele ude. Apropo… mâine am şcoală… Oare mi s-au uscat blugii şi geaca?
Spre Burdujeni Spre Burdujeni, dar mai aproape de Iţcani Ceasul arăta15:30 şi ne apropiam încet-încetişor de Gara Iţcani. Fotografiile cu infrastructura mi-au plăcut cum au ieşit… Cu acele tente de „aburi” şi alături de iarba verde plus apă şi terasament gri, îndrăznesc să vă arăt şi vouă ce-am văzut şi noi la rândul nostru. Şi intrăm în Iţcani când… Zeci de stâlpi şi de „chestii” colorate… unele albastre, altele roşii şi celelalte albe… şi galbene. Podul rutier care trece peste linia magistrala 500 a creat un ecosistem mai uscat decât restul teritoriului, aşa că a fost un bun prilej de a ne odihni picioarele… 20 de secunde. Ne luau tare de urechi mai-marii CFR-ului sucevean dacă ar fi văzut pe unde umblam noi… însă… cu ocazia aceasta facem publicitate CFR-ului şi vă spunem că nu va mai exista niciodată un transport mai sigur decât cel feroviar - atât al mărfii, cât şi cel al persoanelor.
Intrare în Gara Iţcani Podul rutier E85, deasupra magistralei 500 15:35
Înainte de a păşi prin gara propriu-zisă, am mai imortalizat şi plugul de culoare albastră, care stă de mult timp acolo. M-a cuprins o emoţie deosebită când am văzut – la început – trei locomotive, toate diferite:o electrică 40, o bobică electrică 46(prima mea „mandarină” prinsă în fotografii) şi unSulzer 60cu fluier încântător.
Vagoane de drezină Plugul de zăpadă cel abastru din Iţcani Electrica 40, 46 şi Diesel-electrica 60 Trenurile care pot fi văzute în imagine reprezintă, după cum urmează: - pe linia 4 se pregăteşte să plece P5570 Suceava Nord – Botoşani cu locomotiva diesel-electrică 60-0965-8, care urma să plece la ora 15.55; - pe linia 3 staţionează mandarina de care vă spuneam – 46-0113-4 - cu IC 554, Suceava Nord – Bucureşti Nord. Când am ajuns aproape de locomotivă, am observat cum mecanicul se îndrepta spre maşina sa pentru a-şi lua în primire slujba; - pe linia 2 - P5703, Suceava Nord – Ilva Mică, trenul de care râdeam noi cu nesaţ de el… când ziceam că… „hai la Ilva Mică” – tractat de electrica 40-0871-0.
Cele trei vedete prezente la 15:40 în Gara Iţcani 60-0965-8 cu P5570, Suceava Nord – Botoşani 46-0113-4 cu IC 554, Suceava Nord – Bucureşti Nord 40-0871-0 cu P5703, Suceava Nord – Ilva Mică 15:40
Eram atenţi la P5735, Suceava – Cacica, care intra pe la 15.40 şi urma să plece spre destinaţia finală - Cacica - la 15.43. Domnii CFR-işti controlau atent vagoanele lui P5570, pentru că ceasornicul arăta 15:42 şi diesel-electrica cu fluier (şi nu cu goarnă, cum găseşti din ce în ce mai des) urma să plece la 15.55. Până una-alta, trenurile de pe liniile 1 şi 2 le-am prins surori cu iarbă verde şi roşu-n semnale, cu pantografe ridicate şi picuri de ploaie rece… La un moment dat… E. îmi spunea, în mijlocul ploii fiind: „hai să ne aşezăm pe un scaun galben şi admirăm priveliştea”. Bineînţeles că a râde în hohote este o acţiune necesară şi din reflex venită în astfel de momente…
P5570 se pregătea să plece spre Botoşani cu domnu' Sulzer 965 P5735 de Cacica && P5703 de Ilva Mică LE 40-871 cu P5703 de Ilva Mică && LE 46-113 cu IC 554 de Bucureşti Nord
Apoi, spre Cacica a plecat rama electrică franțuzească Z6300, urmând ca Intercity-le şi Personalul să se aşeze, mai aproape, în dreptul peronului. Cu trei trenuri rămase în gară, am mers cu E. şi-am servit o cafea caldă de 120 de ml, pe care-am (eu) terminat-o în 2 minute (şi ea în 10)… Cea mai bună cafea din 2008, că la ce sete şi frig aveam în noi...
15:45
Electrica 40-0871-0 garează lent şi mai aproape de peron pe P5703, iar E., făcându-şi datoria, salută cu respect mecanicul, după care acesta afişează o strâmbătură… de toată frumuseţea. Bineînţeles că ne zâmbeşte mai apoi şi mai-mai să ne mai întrebe „Ce mai faceţi?”
EA 871 garează cu P5703 de Ilva Mică 15:50
Înainte ca P5570 să plece spre Botoşani „nenea care ia vagoanele după el” (copyright ® E.), o electrică se furişa pe o linie îndepărtată… pe nume 41-0443-6. Nu i-am ştiut intenţiile, dar cred că aştepta o "pupătură" cu altă locomotiva… o să vedeţi voi care. Oricum, situat pe linia 3, intercity-ele a fost fotografiat încontinuu, atât de mine, cât şi de un „nene cu uniformă” care ne sorbea din priviri. În timp ce pleca spre Botoşani, fluierul Sulzerului se auzea atât de frumos… dar, din păcate, doar pentru o scurtă perioadă de timp.
EA 443 pe linia 6 && DA 965 cu P 5570 de Botoşani Mandarina sau Delfinul 113 cu IC 554 de Bucureşti
EA 443 staţionează la ieşirea din Gara Iţcani către Burdujeni, alături de alte două trenuri rămase în gară, iar mai apoi se apropie o diesel-electrică, locomotiva cu nr. 8 pe ziua de 5 aprilie, pe numele ei propriu: 60-1318-9.
DA 1318 şi EA 443 aşteptau pe linia 6 16:20
Da… aşa cum preconizam, aproape că s-a cuplat de locomotiva roşiatică, dar a mai sosit prin preajmă şi un 89-0113-4 ce aparţine de depoul Suceava Nord şi care întrerupe actul… narativ dintre "doamna" electrică şi "domnul" Sulzer. LDH 89 a garat P5506 pe linia a 4-a, în locul lui P5570 care a plecat la 15.55 spre Botoşani (şi că tot am pomenit de el, nouă ne-a părut rău că a plecat aşa repede… voiam să ne întoarcem cu el în Burdujeni, dar până ne-am „trezit” noi… a plecat… salutându-ne, cu voioşie, la ieşirea din Gara Iţcani), urmând ca LDH 89 să plece la locşorul ei din depou. Imediat după garare, apare o electrică cu o schemă de vopsire clasică şi care ventila frumos motoarele de tracţiune (locomotivă pe care nu am reuşit s-o identific, dar mi-am zis… „Poza ca poza… contează amintirea!”). Ea trece vioi pe linia 5, îndreptându-se – cred – spre depou.
Una bucată locomotivă electrică cu schemă de vopsire clasică
LDH 113, DA 1318 şi EA 443 LDH 89-0113-4 se duce spre depou după ce a garat P5506 de Paşcani
Între timp, cu o întârziere de aproape 30 de minute, P5703 de Ilva Mică fuge de pe linia 2 cu LE 871. După această mişcare, ne îndreptăm şi noi spre ieşirea din Gara Iţcani.
Mai apoi, după o schimbare de macaz, LE 443 eliberează linia 6 şi se duce pe linia 4 pentru a lua în primire P5506 de Paşcani (cu care ne vom întâlni ulterior – în Burdujeni), ca mai apoi „domnul” DA 1318 să plece spre Burdujeni cu… treburi.
DA 1318 se pregătea să plece în Burdujeni
16:30
După o fotografie de final a Gării Iţcani de la nivelul şinei, am prins două trenuri rămase în staţie: P5506 Suceava Nord – Paşcani şi IC-ele 554 de Suceava Nord - Bucureşti Nord. Aaa… era să uit. Am aflat, mai apoi, că doamna electrică 41-0443-6 avea să fie ataşată personalului de Paşcani, aşa cum aţi putut urmări în clipul precedent.
IC-ele 554 de Suceava Nord - Bucureşti Nord şi P5506 Suceava Nord – Paşcani Acum e 22:20, 6 aprilie, oboseala unei zile întregi de scris amintiri îşi spune cuvântul şi, sincer să vă spun, nu am mai scris de mult atât cât am scris în această duminică. Mă scuzaţi dacă m-am exprimat pe undeva mai mult sau mai puţin plastic, însă promit să nu mai stau mult... Din nou la „postul de scriere”, acum e sâmbătă, 12 aprilie şi ora 15:04, acum o săptămână eram pe liniile Sucevei cu E., colega din tabăra de jurnalism – Muncel 2007, fotografiind infrastructura, vagoanele, trenurile şi… picurii de apă. Picuri de apă care nu mai cad acum (au căzut ieri destui), însă picuri de apă care merită să vi-i arăt şi vouă, dragii mei cititori.
Am rămas la ieşirea din gară, unde, mai mergând câţiva metri – distanţă suficientă ca E. să se împiedice de terasamentul neprietenos, ne-am întâlnit cu IC 554 de Bucureşti, având la tracțiune pe… delfinara electrică 113. Între timp, am făcut cunoştinţă (a avut grijă E. să-mi facă să-mi sară inima din piept când mi-a dat să vorbesc cu prietena ei) cu M., care atunci era la un cantonament de handbal. M-am bucurat că am mai întâlnit (cu vocea, cel puţin) încă o persoană (de care vă spuneam eu la începutul reportajului) cu care să poţi schimba vorbe cu-nţeles şi care să creeze zâmbete. Asta-i tot ce contează!
16:40
În continuare, am putut vedea şi latura Suceava Vest – Iţcani (ramura de cale ferată dintre pod şi magistrala feroviară 500, Bucureşti - Vicşani), latură pe care am evitat să o parcurg pe 22 martie, când am optat pentru Burdujeni. Detaliu nesemnificativ… aţi zice voi. Dar pe latura de Iţcani nu mai este altă linie suplimentară, deci este din start o plimbare puţin mai riscantă… în timp ce spre Burdujeni există o a doua linie pe care… din păcate… şi aici sunt… câini. Care cu siguranţă nu-ţi spun poezii, ci mai degrabă te fac pe tine să spui rugăciuni.
Tot înainte - spre Burdujeni sau la dreapta - Suceava Vest
Fotografiem… încontinuu… vedem semnale de oprire, observăm stâlpi de catenară (catenara este sistemul de stâlpi şi fire care susţin linia de înaltă tensiune) care pe senzorul Canon-ului meu - ciuntit în trei părţi - ies încovoiaţi (fiţi atenţi la poze).
Spre Iţcani... Spre Burdujeni... Spre Burdujeni... Spre Burdujeni... Spre Iţcani... Dimitroave în Revizia de Vagoane Suceava... Vedere spre Gara Suceava Burdujeni
Un accelerat cu o diesel-electrică, DA 1378-3 (una dintre cele care au fost modernizate şi dotate cu suspensie metal-cauciuc) ne-a întâmpinat în prima curbă dinspre Burdujeni spre Iţcani. Iniţial, nu ştiam despre cine era vorba, dar am aflat chiar astăzi, 12 aprilie, când vreau să închei prezentarea, că erau trei vagoane de Botoşani. Frumos a fost că în cadrul clipului filmat am prins şi felul cum s-a schimbat semnalul – de pe liber pe oprire. Am pornit mai departe.
DA 1378 cu suspensie metal-cauciuc, tractând A1555 de Botoşani
16:55
Am ajuns înapoi lângă cele două boghiuri singuratice. Priveliştea spre Gara Burdujeni ne-a oferit o imagine cu peste şapte convoaie. Unul dintre ele era cu locomotiva roșie şi se numea A1765 de Iaşi – Timişoara Nord cu plecare din Gara Suceava la 16.55. De fapt este un tren care are vagoane din Botoşani provenite de la A1555, cu care ne-am întâlnit mai devreme. L-am prins plecând din staţie, însă nu ne-a salutat… DAR, a venit P5506 de Paşcani cu a lui EA 443, răspunzând prompt la salutul nostru!
Boghiurile singuratice... Vedere spre Burdujeni
Ne-am întors privirile umpic şi am fotografiat cocoaşa de triere alături de cele patru (atâtea s-au văzut în fotografie) convoaie de vagoane prezente în Revizia de Vagoane Suceava, imaginea conferindu-mi o viziune splendidă a… acestui tronson de cale ferată.
Cocoaşa de triere plus cele câteva trei-patru trenuri...
Stăteam şi mă gândeam… de ce-mi place mie… acest domeniu „nebun”, al FeRoviaRelor? De ce într-o tabără mereu mergeam la trenuri, vorbeam despre trenuri? De ce, când eram mic… mă trezeam dimineaţa şi îmi extindeam calea-ferată dăruită cadou de Moş Crăciun… o întindeam pe covor şi stăteam întins… şi urmăream locomotiva albastră şi vagoanele portocalii de la PIKO… Le visam şi noaptea, era mai mare tragedia când se stricau. De ce când mă lua tata la manevră râdeam încontinuu pe sub mustăţi, fericit că am un tată care ştie şi poate să aibă asemenea responsabilităţi? De ce i-am plimbat mai mereu pe cei dragi mie de-a lungul gărilor sau a şinelor? De ce ignor orice altceva şi prefer să mă informez în legătură cu acest domeniu? De ce am consumat timp şi emoţii pentru a… vedea un tren, a-l auzi, a-l admira? De ce am plâns când nu am fost cu trenul undeva şi DE CE, Doamne, de ce mă simt în largul meu când sunt în preajma lor? E obsesie…? E pasiune...?
Tot atunci ne-am întâlnit şi cu un fost amic de-al meu, Cărămidă l-am numit, are blana cărămiziu-galbuie şi… de data aceasta s-a uitat la noi! Pe 24 februarie nu a vrut să mă privească…
Prietenul nostru şi al FeRoviaRelor, Cărămidă! 17:00
Apoi am văzut ieşind din triajul secundar al Gării Burdujeni o electrică superbă, de care mie mi-a plăcut mult, cu o schemă de vopsire interesantă galben-albastră, imprimată cu Soarele Rompetrolului. Avea să plece la ora 17:05 cu garnitura „Eva” de… multe Z(a)es-uri, 12 la număr, spre direcţia Suceava Vest… neştiind destinaţia finală, din păcate. Mi-a plăcut cum s-a auzit când a traversat podul peste Suceava. Între timp, E. a găsit nişte flori/frunze de potbal, în timp ce eu filmam cu camera plasată pe un tampon de vagon-container.
Aproape de finalul excursiei şi de minutele despărţirii, am privit surprinşi că mai staţiona şi un al treilea mărfar… cu containere albastre, albe… şi aşa mai departe. Liniile 5, 6 şi 7 au fost ocupate de trei mărfare, unul mai frumos decât altul. Ne-am pozat cu vedeta EA 723(prima de acest gen văzută de noi şi fotografiată). Ceea ce am mai observat a fost că lentilele camerei erau aburite şi se vedea ca un cerc de cristal… La urma urmei, au ieşit câteva fotografii… acceptabile. „Contează să rămână amintirea!”
Arădeanca EA 723, cu o garnitură de cisterne "EVA" Trei mărfare... staţionate pe liniile 5, 6 şi 7 Alături de arădeanca EA 723 Alături de arădeanca EA 723 Vedere spre Gara Burdujeni 17:05
În triajul Gării Burdujeni ne-am întâlnit cu foarte multe vagoane, le-am pozat şi apoi am luat-o spre podul rutier. Când colo… auzim cum mărfarul de pe linia 6, cu a cărui final vagon şi cu ale cărui tampoane ne-am fotografiat (fără autorizaţie, Stratan (pasionat de feroviare din Constanţa)! Fără autorizaţie!) Am pornit agale după acel mărfar de pe linia 6, cu un convoi în stânga şi un convoi în dreapta, aflându-ne ca într-un labirint… Cerul era plumburiu, demn de o despărţire… mai mult sau mai puţin tristă, dar cu speranţa revederii. Însă mai este până la despărţire, continuăm să mergem mai departe şi ajungem să ne suim pe o platformă de descărcare, unde E. a văzut multă apă peste tablele pe care mergeam noi. Dar să mergem mai departe!
Triajul Gării Burdujeni ...spre final sau spre infinit?!
Că tot eram într-o poziţie înaltă, am fotografiat frumoasa Gară a Burdujenilor… o gară cu amintiri încă de când eram în clasa a VI-a, ţinând minte că… mereu, într-o plecare cu trenul spre Brăila sau Bucureşti, ne opream după ce porneam din Iţcani şi vedeam numai prelate şi celofane sub care se lucra de zor. Uitaţi că… a rezultat o capodoperă! Unii CFR-işti îmi spun că reprezintă obiectiv strategic şi nu am voie să fotografii. Acest lucru mă înţeapă, din nou, la inimă. Să-l întrebaţi pe Ionuţ, colegul meu, sau chiar şi pe E. sau colegii cu care am fost în tabără… să întrebaţi să vedeţi cum mă simţeam când dreptul meu de cetăţean de a fotografia… îmi este/era interzis. Staţi liniştiţi, acum tehnologia permite ca marilor poli ai puterii să vadă (şi) prin casele oamenilor…
...<<>>... ...<<>>... 17:20
Ne întâlnim cu diesel-electrica 939, proaspăt vopsită, lucioasă, a cărui mecanic – conform spuselor E. – ne-a zâmbit, lucru care m-a bucurat şi pe mine pe măsură. Excursia feroviară de excepţie se încheie cu un clip care prezintă locomotiva 939… manevrând în perimetrul gării… Burdujeni… sâmbătă, 5 aprilie 2008.
Vedere spre Gara Burdujeni "Domnul Sulzer" 939 ...<<>>...
Închei (poate că unii dintre voi deja v-aţi plictisiţi sau chiar vă place ce v-am scris), mulţumindu-vă dacă aţi parcurs cu atenţie fiecare rând de-al meu, rând care la rândul său a necesitat timp pentru a fi citit şi răscitit şi cu grijă arătat Dumneavoastră. În caz că sunt citit şi de angajaţii CFR sau… mai bine zis, de către oamenii pasionaţi de FeRoviaRe, vă rog să ne înţelegeţi că noi, pasionaţii aceştia mai mici, nu dorim altceva decât să participăm la frumoasa activitate FeRoviaRă… Poate credeţi că vă încurcăm, însă ne place foarte mult domeniul şi… ne manifestăm dorinţa de a fi alături de Dumneavoastră… aşa cum putem, cu ghiozdanele în spate şi cu multe zâmbete care vi le oferim ori de câte ori vă vedem pe maşinile Dvs.
Concluziile ar fi că E. este o domnişoară pasionată de trenuri, plină de viaţă şi cu dorinţă de a afla multe lucruri interesante… Au fost prinse pe traseu 14 mijloace de locomoţie feroviară, dintre care şapte locomotive electrice, patru diesel-electrice, două hidraulice şi o ramă electrică Z6300, plus altele care nu se disting decât prin culoarea lor – fotografiate din depărtare; de asemenea, plimbarea dintre Suceava Nord Iţcani şi Suceava Burdujeni este una de excepţie, peisajul nu oferă prea multe obiective, însă din punctul de vedere al infrastructurii… sunt multe elemente care îţi iau ochii: două poduri, o revizie de vagoane, o cocoaşă de triere, o staţie de alimentare cu energie electrică, un vagon vechi de poştă, prima noastră delfinară fotografiată, prima electrică galben-albastră… şi aşa mai departe!
Voi susţine mereu transportul feroviar, unde cu 10 vagoane poţi transporta peste 1.000 de persoane, în timp ce rutier ai nevoie de… atenţie! 250 de automobile/125 de SUV-uri/20 de autocare. Ca să nu mai vorbim de siguranţa oferită… mai multe păreri şi opinii vă aşteptăm să le exprimaţi pe www.rrt-group.com în secţiunea forum, http://trains.ro/forum sau chiar http://pisti91.myfreeforum.org/ .
Închei oferindu-vă o zicală celebră de-a lui Marin Sorescu: „...intotdeauna sa ai o bucata de cer deasupra capului...”. Pe curând! Următoarea oprire – 9 aprilie 2008 – „Prima avertizare din Burdujeni”.
+++ PS: Reportaj încheiat joi, 17 aprilie 2008, ora 03:53, cu martorii: luna care mă veghează subtil şi fratele care, deşi sforăie încetişor, încă nu m-a ademenit să pun capul pe pernă. Gândurile mele bune se îndreaptă către voi, tuturor celor care aţi citit până aici! Vă mai aştept şi altă dată... alături de mine în "Aventuri FeRoviaRe prin Gările României!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu