Ultima locomotivă de la CFR Călători la Fălticeni

31 decembrie 2009 -=- Trenul Personal Fălticeni – Dolhasca

În ultima zi a anului 2009, o ultimă locomotivă diesel-electrică de 2100 de cai putere părăsea Gara Fălticeni. Spun o ultimă locomotivă deoarece serviciul pe ruta Fălticeni – Dolhasca a fost asigurat de un automotor Desiro între martie 2008 și martie 2010. După această dată, Regiotrans a închiriat această linie pentru 4 ani, iar mai multe informații despre această stare de fapt o puteți citi într-un articol Monitorul de Suceava. S-a întâmplat ca în ziua de 31 decembrie 2009 să fie prezent, la Fălticeni, un tren format din locomotivă LDE 2100 CP + vagoane de călători deoarece automotorul Desiro nu a fost disponibil.

Dar atunci era iarnă, era duminică, din cele patru perechi de trenuri, circulau doar 3. Pentru oricine din zonă era clar că transportul feroviar de călători pe această rută suferea enorm din cauza orarului care nu era deloc adaptat fluxului de călători. Dar trecând de partea comercială, cei mai bucuroși din zona gării din Fălticeni eram eu și… aparatul de fotografiat. Lumina era perfectă, locomotiva curată, vagoanele înghețate într-un albastru omogen. Această baftă de întâmplări s-a concretizat într-o fotografie acceptată pe site-ul internațional de fotografie, RailPictures.net.



Trenul Personal Fălticeni - Dolhasca, compus dintr-o locomotivă și 2 vagoane


10:00

Locomotiva LDE 2100 CP 60-1370-0 la Fălticeni


Locomotiva diesel-electrică cu suspensie secundară tip Half-Hourglass


Patru perechi de trenuri pe Fălticeni – Dolhasca


Afișe de informare pentru călători

Mareste aceasta imagine



Câte drumuri au pornit din acest loc…

Casieria Gării Fălticeni


Vagon 20-47 compartimentat la Trenul Personal Fălticeni – Dolhasca


Vagon 20-59 compartimentat


Locomotiva trenului personal



15:00

Liniștea aproape macabră din zona celor 6 linii de cale ferată din Fălticeni era, totuși, acompaniată de cadrul natural deschis al iazului Șomuz. M-am îndreptat câteva sute de metri de gara Fălticeni, iar ajutat de fratele meu am reușit să fotografiem și să filmăm plecarea trenului spre Dolhasca. De cele mai multe ori, prezența mea în perimetrul liniilor ferate era văzută ca un act necuviincios sau avea rol de deconspirare a micilor giumbușlucuri realizate forțat de condiția precară a nivelului de trai. Dar cât de mult s-au înșelat acești oameni... nu am vrut decât să transpun în fotografii un prezent care, în viitor, va fi trecut. De aici și diferența crasă dintre un fotograf de trenuri din România și un fotograf de trenuri din Statele Unite, Elveția, Norvegia sau chiar Rusia. Mi se răspundea cu: ”Ce-ți trebuie ție fotografii?” sau eram nevoit să ”fac jogging câțiva kilometri în jocul de-a prinselea între acar și fotograf”.

Linia industrială spre Combinatul de Prelucrarea a Lemnului din Fălticeni


Spre Dolhasca


Liniile Gării Fălticeni


Macaz


Cabina acarului din Fălticeni


Se lasă seara peste oraș


Semafor mecanic de ieșire anulat


Sabot pe linia industrială spre Metadet


Remiza cu locomotiva LDH45-389


Ieșire din Gara Fălticeni


Loc plan pe șina de cale ferată


Trenul Personal pleacă de la Fălticeni spre Dolhasca


Ultimul parcurs pentru o LDE 2100 CP de la CFR Călători în Fălticeni


Vagoane de călători


Și trenul tuc tuc tuc


Turnul de la Metadet și Trenul Personal Fălticeni – Dolhasca


Semafor mecanic de intrare în Gara Fălticeni, anulat


Trenul, șuerând pe Valea Șomuzului


Semaforul mecanic de intrare


Mici defecte la calea de rulare


Limitare de viteză de 15 km/h la intrarea în Fălticeni


Iazul Fălticeni, iarna


Indicatorul permanent pentru acoperirea punctelor de secționare


Către gara Fălticeni


Mecanismul de acționare pentru semaforul mecanic de ieșire din Gara Fălticeni

Mareste aceasta imagine


Privind spre cer...

Mareste aceasta imagine



Privind spre cer… și văzând cât de repede a trecut și anul 2009. În încheiere, vă invit să citiți poezia ”Trenul”, de Valentin Boeru. Sigur vă veți regăsi în calitate de călător printre rândurile sale…

Trenul

                                 de Valentin Boeru

Spaţii înghite cu foame nebună,

Lin, ireal, că e noapte sau zi.

Largi depărtări în urmă rămână

Aleargă mai iute acasă să fii.

Zboară năvalnic în veşnic avânt,

Ca gândul, ca dorul visând orizontul.

Se tulbură zarea când îşi ţipă cuvântul.

Îi simţi gâfâitul călare pe vânt.

Se-aude-n-nainte, o vezi … şi-a trecut.

E marea nălucă ce taie pământuri!

Ea duce departe speranţe, săruturi

Şi lasă în urmă mereu ce-a durut.

Perdele de ploaie, de soare, de ger,

Desface, cusururi nu-i timp să traducă.

Grăbita nălucă, miraj şi mister,

Te duce dorind să te-aducă.

A şinelor murmur, cadenţă induc

Nicicând obosita, de vis, arătare,

Acum e la munte, pe seară-i la mare.

Ea bombăne-ntr-una : te duc, te-aduc.

Te duc, te-aduc,

Te duc, te-aduc,

Te duc, te-aduc.