M500: Gara Suceava Burdujeni

22 mai 2008 -=- Scurtă plimbare FeRoviaRă în Burdujeni  

Dimineţile de primăvară sunt uneori, după ce plouă toată noaptea, cele mai verzi momente ale unui an calendaristic. Aşa s-a întâmplat şi pe 22 mai 2008, când plimbăreţ fiind din fire, mi-am luat norocul în spate şi umbra după mine şi am pornit spre Suceava. Acolo aveam să surprind câteva dovezi despre activitatea FeRoviaRă din Gara Suceava Burdujeni, dovezi din care reies câteva dintre caracteristicile căilor ferate române, de data aceasta pozitive: diversitate în transport, siguranţă şi încredere, grandoare şi excelenţă în construcţia monumentelor de artă FeRoviaRă şi respectul pentru întreţinerea şi îmbunătăţirea eficienţei în transportul FeRoviaR.

Rompetrol, prezent cu vagoane din Năvodari în Gara Suceava Burdujeni

07:50

După ce mi-am dus fratele mai mic la şcoală şi l-am lăsat cu cărţile şi caietele pe bancă, am pornit cu o maşină spre Suceava.

Copacii înfrunziţi de la Sensul Giratoriu din Fălticeni



08:30

Am călătorit preţ de 30 de minute pentru cei 26-27 de km cât sunt până în bazarul Suceava Burdujeni, acolo unde am fost lăsat de către domnul şofer. Trecând peste afişele pentru campania electorală, trebuie să remarcăm linia de orizont împânzită de arbori, arbuşti şi iarbă care ascund un cartier liniştit din Suceava.

Podul rutier peste râul Suceava


Intrarea în bazarul Suceava Burdujeni



La câteva minute după ce m-am coborât din maşină, mi s-a întâmplat unul dintre acele momente din viaţă pe care le faci prima dată şi le ţii minte mult, mult timp. O domnişoară care abia îşi luase analizele sanguine de la Policlinica de vis-a-vis de Suceava Shopping City, a leşinat în staţia de autobuz. Vehiculul tocmai atunci intra în staţie, însă a ocolit-o cu o manevră bruscă.

O doamnă s-a aplecat asupra ei şi i-a dat palme peste faţă, încercând s-o trezească. Eu am suferit un flash în memorie, aducându-mi aminte cum d-na prof. de biologie din liceu ne zicea: „Când leşină cineva, nu-i daţi palme pentru că nu reuşeşte sângele din obraji să ajungă la inimă, la creier, ci ridicaţi-i picioarele pentru ca sângele din picioare (care reprezintă peste 30% din totalul de sânge din corp) să coboare spre inimă, spre creier pentru a trezi victima.” Ori eu atunci imediat am luat-o de pantofi şi i-am ridicat genunchii. Şi-a revenit speriată, şi-a flexat picioarele, izbindu-mă instantaneu de bordură. Mi-a întins o privire ciudată şi a fost ajutată de o bătrânică să fie aşezată pe banca de aşteptare din staţie Policlinică.

Am ajutat un om prin cunoştinţele dobândite la şcoală, iar asta m-a trimis mai departe spre Gara Suceava Burdujeni puţin mai bucuros că am putut ajuta pe cineva. Sper ca din întâmplarea relatată să deprindeţi următorul lucru: „Când o persoană leşină, ridicaţi-i picioarele.” Desigur, nu insistaţi numai această operaţie, ci trebuie să aveţi şi apă, să-i daţi palme, să rupeţi ţelină în faţa victimei etc.

Domnişoara care a suferit un leşin lângă Policlinica Burdujeni



08:40

În drum spre Gara Burdujeni am admirat expoziţia de autoutilitare Iveco. Erau frumoase, erau curate, erau negre, însă nu am de gând acum să insist prea mult asupra acestor vehicule.

Expoziţia de autoutilitare Iveco


Spre Gara Burdujeni



Încet-încet m-am despărţit de tumultul oraşului Suceava şi am intrat pe teritoriul Gării Burdujeni. Rog a se face distincţie dintre Triajul Gării Suceava Burdujeni (direcţia Suceava Nord) (cel de care v-am povestit în reportajul FeRoviaR din 26 februarie 2008) şi Triajul Suceava (direcţia Bucureşti), care este mult mai mare decât primul amintit.

Trecere la nivel cu calea ferata spre Triajul Gării Suceava Burdujeni (direcţia Suceava Nord)


Spre Triajul Suceava (direcţia Bucureşti)


Spre Triajul Suceava Burdujeni (direcţia Suceava Nord)


Gara Burdujeni, văzută de la capătul X al staţiei (vezi articolul 165, 1, punctul a., instrucţia 002 RET)


Spre Burdujeni



08:50

Deşi prezent doar pentru un timp scurt aici, am remarcat multe momente interesante. Prezenţa garniturii de 30 de vagoane a Rompetrol în Gara Suceava Burdujeni a fost un bun alibi pentru realizarea acestui blog FeRoviaR. Vagoanele Zas cu inscripţiile Rompetrol, Eva sau Dec conţineau substanţe inflamabile. Un alt moment interesant surprins între liniile Gării Burdujeni a fost prezenţa agenţilor FeRoviaRi care fie coseau iarba de pe linii, fie vopseau cu var bordurile peroanelor, fie curăţau şi marcau indicatoarele kilometrice sau hectometrice.

Garnitura Rompetrol în Suceava Burdujeni


Ultimele vagoane ale garniturii venite tocmai de la Năvodari


Agent FeRoviaR care îndepărta iarba de pe calea ferată



Unele dintre aceste vagoane venite tocmai de la Năvodari erau fie susţinute de boghiuri ORE, fie de boghiuri Y25 CS. Ca fapt divers, un boghiu de vagon de marfă cântăreşte 4.690 kg şi trebuie să reziste la o forţă aplicată pe osie de 210 kN sau 21 tf.

Ultimul vagon al garniturii avea boghiuri de marfă ORE


Vedere de ansamblu a Gării Suceava Burdujeni


Un alt vagon de marfă Rompetrol pus pe boghiuri ORE


Momentul zilei... prezenţa companiei Rompetrol în Gara Suceava Burdujeni


Angajaţii CFR-ului îngrijeau elementele de semnalizare FeRoviaRă



Garnitura de 30 de vagoane, 120 de osii, aproximativ 400 de metri şi aproximativ 1800 de tone a fost condusă de locomotiva electrică 40-0185-5. Ca elemente specifice ale acestei locomotive merită să amintim farul central, pantograful simetric şi schema coloristică specifică Rompetrol.

EA 185, o locomotivă de excepţie într-o gară de excepţie


Aspect lateral al clădirii Gării Suceava Burdujeni



09:00

Văzută de pe strada Jean Bart, Gara Burdujeni explică tuturor acelora care o văd că reprezintă un simbol al Moldovei şi al României deopotrivă. Câteva aspecte de istorie FeRoviaRă au fost tratate şi în blogul dedicat venirii Trenului Regal la Suceava, însă vă reamintesc Gara Suceava Burdujeni „a fost construită şi dată la exploatare la 15 decembrie 1869, cu ocazia deschiderii liniei ferate Suceava – Roman, prima linie din Moldova”. Deşi prima cale ferată din Principatele Române a fost inaugurată la Giurgiu pe 19/31 octombrie 1869, nu trebuie să uităm că, trei luni mai târziu, în Burdujeni veneau şi soseau trenuri dinspre Cernăuţi sau dinspre Roman. Pot spune astfel, cu mândrie, că în 2019 se vor împlini, în acelaşi timp, 150 de ani de la prezenţa căii ferate atât la Bucureşti, cât şi la Suceava.

Gara Suceava Burdujeni




O placă ceramică de valoare istorică inestimabilă



09:10

Revenind la timpurile noastre, când primăvara dădea din ea tot suflul viu al naturii spre pământul încălzit de soarele zâmbitor, Trenul Personal 5632, Nisipitu – Suceava, sosea pe linia 1 în Gara Burdujeni. Având în spate trei vagoane 20-57, locomotiva diesel-hidraulică, 89-0068-0, a staţionat aici atât cât călătorii să coboare din tren. Mai apoi, mecanicul locomotivei a schimbat sensul de mers şi a manevrat vagoanele în Revizia de Vagoane Suceava.

Cât despre Trenul Personal, Nisipitu – Suceava, din păcate acum (17 februarie 2010 – data scrierii reportajului), linia 515 Gura Putnei – Nisipitu este ca şi inexistentă sub plapuma albă de zăpadă care acoperă Bucovina. Sperăm la o revenire în minte a mai-marilor de la CFR despre secţia Rădăuţi – Gura Putnei - Brodina (şi ulterior, până la Nisipitu), dată în circulaţie la 7 iulie 1898, pentru a aloca fonduri băneşti în vederea reapariţiei Trenului acolo unde îi este locul: pe o cale ferată rezistentă, respectată şi eficientă!!

Trenul Personal, Nisipitu - Suceava intra în staţia Burdujeni pe linia 1


Vagoanele Trenului de Nisipitu, pregătite să fie manevrate la Revizia de Vagoane Suceava


Mi-am luat „La revedere!” de la Gara Burdujeni şi de la locomotivele ei pentru câteva zile



În staţia de autobuz Gara Burdujeni se afla Rocarul cu nr. de înmatriculare SV 02 NBD, care încă mai circula pe traseul Gara Burdujeni – Bancă – Obcini.

Rocarul îşi aştepta pasagerii în Staţia de autobuz Gara Burdujeni



09:40

După 25 de minute de mers cu această antichitate (am circulat bine, chiar îmi plăceau sunetele scoase la cutia de viteză, la acceleraţie, la frânare, la deschiderea şi închiderea uşilor), am ajuns pe la 09:40 în staţia Spital. De aici am luat ocazie spre Fălticeni.

Autobuzul a accelerat şi s-a îndreptat spre Obcini



09:50

Vă prezint, în continuare, câteva cadre surprinse pe Drumul European 85 (sau Drumul Naţional 2). În zare se pot vedea Munţii Stânişoarei pe fondul unei Văi a Moldovei verde, verde, verde…

Munţii Stânişoarei


Stâlpi de înaltă tensiune


Podişul Fălticenilor


Colinele Municipiului Fălticeni



10:00

Drumul de la Suceava la Fălticeni a durat 15 minute şi a costat 3 lei. La 10 şi câteva minute eram în clasă, la ora de matematică, făcând exerciţii cu integrale şi derivate. Între timp, mă mai uitam pe fereastră cum afară câţiva guguştiuci se iubeau pe sârmele cu curent electric şi mă gândeam cum, poate, la fel iubeam şi eu, dar nu PE, ci SUB liniile electrizante ale catenarei cu 27 kV…

(din nou) Guguştiuci îndrăgostiţi



Videoclipul dedicat acestei plimbări FeRoviaRe de primăvară îl puteţi urmări aici.