1 iunie 2008 -=- În amurg, cu trenul de la Pașcani la Suceava
Mă aflam în Gara Paşcani de la ora
18:35, venit de la Iaşi cu Trenul Personal 6457, Iaşi – Paşcani. Drumul
până la Suceava avea să fie asigurat de Trenul Personal 5511, Paşcani –
Suceava Nord. Ora de plecare era 20:10, deci multe trenuri aveam să mai
admir până a pleca spre destinaţia finală – Suceava Burdujeni.
Calea ferată simplă normală Paşcani – Suceava Burdujeni a fost parte a liniei Suceava Burdujeni – Roman, dată în exploatare la 15 decembrie 1869, fiind prima linie de cale ferată construită în Moldova. În „Epopeea FeRoviaRă românească” s-a scris despre această linie de pe valea Siretului ca fiind una de importanţă semnificativă, mai ales că în urbea amintită s-a construit prima IMMR din România. (Întreprinderea Mecanică de Material Rulant) „Paşcanii, pentru timpul de atunci, reprezentau un adevărat complex, o placă turnantă de legătură între Suceava, Botoşani, Roman şi Iaşi, iar prin aceasta din urmă, mai târziu, şi cu Fălticenii şi cu Hârlăul. Calea ferată de aici, care mergea în paralel cu Siretul, a constituit o mare forţă de legătură economică între nordul şi sudul Moldovei, apoi cu Bucureştii, cu Câmpia dunăreană şi mai departe cu teritoriul Dobrogei.”
Monografiile vremii reuşesc să repună în valoare adevărata însemnătate istorică, socială şi economică pe care a avut-o oraşului moldovean. Constantin Ciopraga scrie în „Paşcani – municipiul şi zona” că: „în anii 1800, târguşorul avea 782 de locuitori. Ceea ce a constituit, însă, motorul principal al dezvoltării Paşcanilor pe calea urbanizării a fost drumul de fier: dezvoltarea reţelei de cale ferată a atins, între 1869-1871, această zonă. Pentru tronsonul Roman – Suceava Burdujeni, s-au construit mai multe staţii, între care şi cea de la Paşcani. Pentru aceasta din urmă, cu tot ce înseamnă ea (depouri, ateliere etc.), terenul a fost dăruit de N. Rosetti – Roznovanu, într-un gest care îl aminteşte pe acela al vechilor boieri, ctitori de biserici şi mănăstiri, mai apoi înzestrători de şcoli şi de spitale, întemeietori de premii şi burse.”
Aproape de Suceava Burdujeni… aproape de sfârşitul unei zile FeRoviaRe…
Calea ferată simplă normală Paşcani – Suceava Burdujeni a fost parte a liniei Suceava Burdujeni – Roman, dată în exploatare la 15 decembrie 1869, fiind prima linie de cale ferată construită în Moldova. În „Epopeea FeRoviaRă românească” s-a scris despre această linie de pe valea Siretului ca fiind una de importanţă semnificativă, mai ales că în urbea amintită s-a construit prima IMMR din România. (Întreprinderea Mecanică de Material Rulant) „Paşcanii, pentru timpul de atunci, reprezentau un adevărat complex, o placă turnantă de legătură între Suceava, Botoşani, Roman şi Iaşi, iar prin aceasta din urmă, mai târziu, şi cu Fălticenii şi cu Hârlăul. Calea ferată de aici, care mergea în paralel cu Siretul, a constituit o mare forţă de legătură economică între nordul şi sudul Moldovei, apoi cu Bucureştii, cu Câmpia dunăreană şi mai departe cu teritoriul Dobrogei.”
Monografiile vremii reuşesc să repună în valoare adevărata însemnătate istorică, socială şi economică pe care a avut-o oraşului moldovean. Constantin Ciopraga scrie în „Paşcani – municipiul şi zona” că: „în anii 1800, târguşorul avea 782 de locuitori. Ceea ce a constituit, însă, motorul principal al dezvoltării Paşcanilor pe calea urbanizării a fost drumul de fier: dezvoltarea reţelei de cale ferată a atins, între 1869-1871, această zonă. Pentru tronsonul Roman – Suceava Burdujeni, s-au construit mai multe staţii, între care şi cea de la Paşcani. Pentru aceasta din urmă, cu tot ce înseamnă ea (depouri, ateliere etc.), terenul a fost dăruit de N. Rosetti – Roznovanu, într-un gest care îl aminteşte pe acela al vechilor boieri, ctitori de biserici şi mănăstiri, mai apoi înzestrători de şcoli şi de spitale, întemeietori de premii şi burse.”
Aproape de Suceava Burdujeni… aproape de sfârşitul unei zile FeRoviaRe…
18:30
Dacă alţi pasageri coborau din tren şi mergeau, liniştiţi, către casele lor, eu am rămas pe peroanele gării Paşcani.
Pe Tabela Mersului de Tren erau afişate 8 trenuri care aveau să
tranziteze liniile staţiei între 18:30 şi 20:10. În continuare, vă invit
să luaţi cunoştinţă la Activitatea FeRoviaRă păşcăneană dintr-o zi
caldă de vară din mijlocul anului 2008.
Vagoanele Trenului Personal cu care am călătorit de la Iaşi la Paşcani
DA 1081 ducea şi aducea FeRoviaRi de la Paşcani Triaj
18:40
După
ce locomotiva diesel-electrică, DA 1081, a sosit cu câţiva oameni care
lucrau la staţia Paşcani Triaj (denumită în trecut şi Vatra Paşcani)
într-un vagon seria 94-60 850-0 pe linia 1 a Gării Paşcani, liniştea
sfârşitului de zi se simţea tot mai tare.
Gara Paşcani
18:50
Câţiva
controlori de tren vorbeau gălăgios la uşa şefului de gară, în timp ce
alţi tineri aşteptau un tren sau vreo cunoştinţă venită de pe la Târgu
Neamţ, Iaşi sau Vatra Dornei. LDH 235 creează ecou în şina din dreptul
gării, în timp ce mecanicul care făcea serviciu pe ea dădea semnale din
secundă în secundă. Avea să treacă pe linia 1 prin faţa gării şi apoi să
facă rebrusment către linia 5 pentru a duce vagoanele Trenului
Personal, Iaşi – Paşcani, în Revizia de Vagoane Călători Paşcani.
LDH 235 strica liniştea Gării Paşcani, şi bine făcea!
19:00
Doi tineri îndrăgostiţi îşi unesc cele mai sincere gânduri şi stau îmbrăţişaţi în văzul tuturor. Se iubeau!
Dragostea este în aer...-ul aspirat de LDH pentru instalaţia de frânare a trenului
H-ul pleca spre Revizia de Vagoane Călători Paşcani
Cu
3 minute mai devreme, Trenul Personal 5526, Târgu Neamţ – Paşcani, tras
de locomotiva electrică EA 855 soseşte în staţie pe linia 4, alături de
banca celor doi ibovnici.
Trenul Personal Târgu Neamţ - Paşcani soseşte în Gara Paşcani
EA 855 trece mândră pe lângă cei doi îndrăgostiţi
19:10
Un
fapt care mi s-a părut interesant în acea seară a fost că locomotiva EA
855 venită cu Trenul Personal, Târgu Neamţ – Paşcani, a făcut
rebrusment şi s-a cuplat la aceleaşi vagoane care aveau să meargă, de
această dată, spre… Suceava!
Călători ajunşi în siguranţă la destinaţie... locomotive harnice... cale ferată rezistentă... Peisaj FeRoviaR
Naveta de serviciu era folosită intens
Dinspre Iaşi soseşte Trenul Accelerat 1955, Iaşi – Bicaz, format din două automotoare Siemens Desiro SR 20 D (VT 642 în Germania).
Iată, vine acceleratul de la Iaşi!
Cele două automotoare vor gara pe linia 1 din Paşcani
96-2055-0
19:20
La megafon se anunţa sosirea Trenului Accelerat 10858, Vatra Dornei Băi – Iaşi. Acesta era compus din rama electrică Z6100
nr. 1001. Cele două automotoare, unul cu motor diesel şi celălalt cu
motor electric, staţionau pe primele două linii şi aveau să plece spre
direcţii diferite. Trenul portocaliu se îndrepta spre capitala Moldovei,
Iaşi, iar trenul Săgeata Albastră s-a dat de trei ori peste cap (alde
mecanicul a schimbat postul de conducere), s-a transformat în Trenul
Accelerat 1958, Paşcani – Bicaz, şi a plecat spre direcţia Bacău.
Un tren portocaliu se vedea în zare
Două automotoare străine, unul de provenienţă germană, respectiv franceză
Oficialităţile Paşcaniului la ora 19:20 - de la dreapta spre stânga: EA, DA, Z6100, DESIRO
Rama electrică se îndrepta spre Iaşi
Cele două automotoare Desiro pleacau, şi ele, spre Bicaz
„Să duci turiştii în siguranţă la Bicaz, domnule mecanic!”
19:30
Aşa
cum am spus şi mai sus, locomotiva electrică, EA 855, venită de la
Târgu Neamţ, s-a cuplat la aceleaşi vagoane, venite tot de la Târgu
Neamţ. Astfel, Trenul Personal 5511, Paşcani – Suceava Nord, era gata de
plecare spre maiestuoasa gară a Burdujenilor.
Trenul Personal Paşcani – Suceava era garat pe linia 4
19:40
Venit
dinspre Bucureşti Nord, Trenul Rapid 651 soseşte în staţie fără
întârziere şi îşi coboară călătorii veniţi de la 387 de kilometri. La
cârma trenului a stat locomotiva electrică EA1-93, având la cârlig 6
vagoane de clasa a II-a, seria 20-55 (107-8, 097-1, 035-1, 022-9, 076-5,
115-1) şi un vagon de clasa I seria 19-55 003-2.
Trenul Rapid 651, Bucureşti Nord – Suceava Nord, sosea în Gara Paşcani
EA1-93 a staţionat 2 minute în Gara Paşcani
O locomotivă proaspăt vopsită la cârma Rapidului care străbătea ţara 450 de kilometri
Săgeata
Albastră de la Fălticeni ajungea în Gara Paşcani cu 3 minute mai
devreme decât ora stabilită în Mers. Trenul automotor avea ca destinaţie
finală Iaşi, unde rămânea până a doua zi de dimineaţă. Pe ruta Dolhasca
– Fălticeni (primul tren pleca din Iaşi, iar ultimul ajungea tot în
Iaşi) circulau, în 2008, 4 perechi de trenuri.
Trenul Personal, Fălticeni - Iaşi, sosea în Gara Paşcani
Trenul venit de la Fălticeni pleca spre odihnă la Iaşi
19:50
În
Gara Paşcani, agitaţia a devenit tot mai mare după plecarea Rapidului
651 spre Suceava Nord. Oamenii care lucrau la calea ferată erau
împânziţi la fiecare peron pentru cuplarea vagoanelor la locomotivă,
pentru realizarea reviziilor tehnice la sosire sau în tranzit a
vagoanelor sau pentru efectuarea probei de continuitate a frânei la
trenurile care urmau să plece spre destinaţie.
FeRoviaRi în Gara Paşcani
Trenul
Personal 5411, Mărăşeşti – Paşcani, a sosit în staţie la linia 3.
Locomotiva EA1-655 s-a cuplat la tren, iar după ce revizorul tehnic de
vagoane a conectat conducta principală de aer, trenul de pe linia 3 a
devenit Trenul Personal 5446, Paşcani – Bacău, care urma să plece spre
direcţia Bacău la ora 20:40.
EA1-655 avea să ducă trenul spre Bacău
Pe
linia 1 se realizau ultimele formalităţi pentru expedierea Trenului
Personal 5508, Suceava – Iaşi. Locomotiva de tracţiune a fost EA1-443,
iar compunerea vagoanelor a arătat în felul următor: 4 vagoane de clasa a
II-a, dintre care un vagon a fost seria 26-26 039-3 (etajat), iar alte 3
din seria 20-57, 254-6, 104-3 şi 276-9.
EA1-443 se pregătea de plecarea spre Iaşi
Trenuri de seară în Gara Paşcani
O
imagine interesantă care mi-a fost făcută despre municipiul Paşcani au
fost „Scările mari” din capătul esplanadei - un culoar larg flancat de
blocuri nu prea înalte. Din păcate, nu am avut timp să fac o plimbare
până sus pentru a admira o panoramă, însă i-am promis momentului că mă
voi întoarce în curând prin aceste locuri.
Scările mari din Paşcani, văzute printre doi falnici castani
20:00
La
linia 5, mecanicul de locomotivă verifica aparatul de legare, de rulare
şi timoneria de frână a locomotivei EA1-689 pentru a pleca spre odihnă
în depou.
EA1-689 urma să plece spre Depoul de Locomotive Paşcani
Soarele calcula razele pe care le trimitea spre Pământ…
Omul zilei staţiona pe linia 3
Gara Paşcani
20:10
La
ora de plecare a Trenului Personal 5511, Paşcani – Suceava Nord,
impiegatul de mişcare arăta discul verde spre mecanic, şeful de tren
fluieră puternic, iar mecanicul de locomotivă şuieră scurt din goarna
locomotivei. Roţile ultimului vagonul în care mă aflam se descotoroseau,
încet-încet, de presiunea saboţilor. Trenul înainta spre prima staţie
de pe traseu – hc. Lunca Siretului.
În „Mica monografie a căilor ferate din România”,
scrisă şi concepută de ilustrul inginer Radu Bellu, apare o bună parte
din istoria căii ferate Suceava – Roman. Doresc să amintesc principalele
idei, şi anume că linia pe care am călătorit şi eu în acea zi de 1
iunie 2008 a fost construită între 1868 şi 1869 de către Concesiunea
Lemberg – Cernăuţi – Iaşi (L.C.I.). Şina montată a fost adusă din
Germania şi Anglia şi era de tipul 31,17 kg/m. În zilele de astăzi, pe
această porţiune există şină de 65 kg/m încă din 1996. Dublarea liniei a
fost efectuată în 3 etape, astfel: Paşcani – Dolhasca: 1972-1973,
Dolhasca – Liteni: 1972-1974, Liteni – Suceava: 1974-1975. Blocul de
linie automat a fost instalat, iniţial, pentru linie simplă între
1962-1963, iar apoi ulterior pentru linie dublă între 1973 – 1975.
Electrificarea secţiei a avut loc între 21 mai şi 21 iulie 1982.
Trenul Personal Mărăşeşti - Paşcani, surprins într-o ultimă fotografie din Gara Paşcani
La revedere, Paşcani!
Prima curbă de pe linia 517, Paşcani - Târgu Neamţ
Activitatea
FeRoviaRă prezentată în rândurile de mai sus poate fi urmărită şi în
clipul dedicat. Totodată, drumul de 60 de kilometri (Paşcani - Suceava)
este prezentat în câteva momente statice şi motrice în acelaşi clip,
vizionabil mai jos.
Magistrala 500 între Gara Paşcani şi halta Lunca Siretului
Trenul Accelerat Timişoara – Iaşi fugea în grabă spre Paşcani
După numai 6 minute de mers, trenul opreşte în Halta Lunca Siretului.
Această staţie a fost construită şi înfiinţată după anul 1908. Aici,
clădirea cu gratii în geam şi cu „ochiuri” în acoperiş se aseamănă cu
clădirile din Sibiu care privesc la tine prin nişte fante scunde şi late
din acoperiş.
Halta Lunca Siretului
Dâmburi line ale căii ferate dintre Lunca Siretului şi Lespezi
Blocurile înalte din Paşcani încă se mai vedeau de pe Magistrala 500
20:20
Următoarea staţie din traseu este Lespezi Hm.,
situată la 397 de kilometri de Bucureşti Nord. Înainte de intrarea pe
liniile gării, magistrala de cale ferată prezintă o uşoară buclă. Deşi
satul Lespezi este situat în partea stângă a sensului de curgere a
Siretului, Gara Lespezi a fost construită în satul Heci.
Bloc de linie automat, montat încă din 1962
Cotitură pe M500
Gara şi clădirea biroului de mişcare din Lespezi
La
6 kilometri de Lespezi Hm. se află Probota hc. Pe acest tronson de cale
ferată, Paşcani – Suceava, nu sunt notate curbe foarte periculoase. De
exemplu, doar între Lespezi şi Probota, raza minimă a curbei este de 500
de metri, cea mai mică valoare a acestui indice de construcţie.
În drumul feroviar spre Halta Probota
20:30
Din neatenţie sau din cauză că trenul era aglomerat, cred, am ratat fotografierea staţiei de cale ferată Probota hc.
Acest punct de oprire pentru trenurile personale a fost înfiinţat în
1941. Dar trenul nu a uitat să… pornească din această staţie şi a
continuat să fugă spre soare… spre nord… spre Suceava Nord.
Spre Dolhasca, cu 100 km/h
Când se observă releul de pe deal... urmează Dolhasca
Gara Dolhasca,
construită în 1870, este staţia de unde pleacă/vin trenurile
spre/dinspre Fălticeni, oraşul meu natal. Aici aşteptam acceleratul de
Braşov prin 2001 şi urma să admir linia 501; aici veneam cu bicicleta de
la 26 de kilometri depărtare să mai aud trenurile şi să văd linia de
înaltă de tensiune. Cu sosire la 20:33 şi plecare la 20:35, trenul
personal îşi invită călătorii de pe peron la o călătorie spre Suceava.
Pentru alţii, e ultima staţie din plimbarea lor. Nu şi pentru plimbarea
mea. Eram aşteptat în Suceava…
Liniile Gării Dolhasca
Gara Dolhasca
Linia spre Fălticeni
După
Gara Dolhasca urmează, la 6 kilometri depărtare, Halta Corni, care este
cea mai recentă staţie înfiinţată pe linia Roman – Suceava – în 1973.
Asemenea porţiunii de cale ferată dintre Lespezi şi Probota, între
Dolhasca şi Corni raza minimă a curbei măsoară 500 de metri, fiind cea
mai mică valoare a acestei caracteristici constructive a căii ferate
până la… Dorneşti.
Spre Corni hc.
Printre dealuri, ca să ne ascundem de soare
Drumul rutier judeţean 208 se intersectează cu calea ferată
În linie dreaptă, pe Magistrala 500
A se observa turlele bisericii din Poiana
20:40
Aşa cum spuneam şi mai devreme, staţia de după Dolhasca este Corni hc.
Satele prin care trecea acest tren îşi aşteptau soţii, soţiile sau
copiii veniţi de la târg pentru a lua cina în familie. Straturile de
ceapă şi rândurile de cartofi se întunecau minut după minut, laolaltă cu
cerul care se înnegrea şi el… din ce în ce.
Ajungem în câteva clipe în Halta Corni
Soarele ne priveşte cu ochiul său ciclopic
Halta Corni
Următoarea staţie, Liteni, la 5 kilometri depărtare
Ultimele radiaţii... ultimele zâmbete...
Zona căii ferate de pe lângă Gara Liteni
este recunoscută, din păcate, pentru numeroasele accidente care s-au
întâmplat din cauza nerespectării indicatoarelor rutiere de avertizare
de la trecerea la nivel cu calea ferată.
Iată-ne ajunşi în Gara Liteni
Vedere spre Paşcani
Şi vedere spre Suceava
Tot înainte, spre Băneşti
Ne-am luat la întrecere cu break-ul german
20:50
Până a ajunge în Vereşti, trenul mai avea să oprească în Halta Băneşti,
punct de oprire care a fost înfiinţat în 1941. Aici clădirea gării este
camuflată de prezenţa unor arbori înalţi şi cu o coroană bogată.
Podurile FeRoviaRe peste râul Suceava
Râul Suceava
Un apus de soare… mai înnorat
Spre Băneşti
Halta Băneşti
21:00
„Gara Vereşti a fost fotografiată de dimineaţă” – mi-am zis. Şi totuşi, într-o carte veche (vezi bibliografia) spune despre staţiile de pe linia Roman – Suceava că: „gările
– cum se vede şi astăzi – au fost construite temeinic, într-un stil
care pentru anul 1869 poate fi apreciat ca monumental.”
Intrare în Gara Vereşti
Liniile Gării din Vereşti
Plecăm spre acel punct mare şi roşu
Apus de Soare
Focul roşu al semnalului nu a mai funcţionat... dar i-a ţinut soarele locul
Spre Halta Văratec
Halta Văratec, condamnată la neclaritate din cauza lipsei de lumină
Verde pentru Suceavaaaaaa
Staţi niţel... ori e verde... ori e roşu?
21:10
Ajuns
cu 6 minute mai devreme în Gara Suceava Burdujeni, cobor din ultimul
vagon al Trenului Personal 5511, Paşcani – Suceava Nord, tren cu care am
călătorit 60 de kilometri în 70 de minute. Viteza medie pe care a
obţinut-o domnul mecanic a fost de 51 de km/h. Probabil că un ajutor din
partea autorităţilor pentru modernizarea infrastructurii şi a parcului
de material rulant ar mări viteza de parcurs până la 200 km/h, implicit o
viteză medie cu mult mai ridicată decât… 51 km/h.
Spre sfârşitul Excursiei FeRoviaRe de 1 iunie 2008
Cartierul Burdujeni
Ameţeală... oboseală... ochi roşii...
Intram în Gara Suceava Burdujeni
Mă apropii de finalul relatării despre Excursia FeRoviaRă pe Magistrala 500: Paşcani – Suceava, citându-vă din „Epopeea FeRoviaRă Românească”.
„Cea
mai monumentală gară din vechea Românie este cea de la Burdujeni
(astăzi numită Suceava). Clădirea de călători este cu totul remarcabilă,
prin amploarea şi armonia generală, prin bogăţia decoraţiilor şi
eleganţa detaliilor. Fusese concepută ca o contrapondere a gării
austriece Iţcani, monumentală şi aceasta şi realizată printr-o
combinaţie de stiluri – gotic, baroc etc. Gara Burdujeni a fost
terminată în anul 1898 şi la construcţia ei s-au utilizat două milioane
de cărămizi aparente (cu faţa netencuită), fabricate la Ciurea, lângă
Iaşi, în întreprinderea înfiinţată de C.F.R. în anul 1891 anume pentru a
ocoli furnizorii particulari. Gările construite cu cărămizile de
calitate excepţională de acolo – de exemplu cele mai multe dintre Bârlad
şi Dorohoi – se prezintă astăzi aproape ca la începutul lor, fără nici o
întreţinere exterioară timp de vreo opt decenii.”, pag. 149, opera citată.
Gara Burdujeni... la fel de frumoasă chiar şi seara
În
această zi de 1 iunie 2008 am privit, de dimineaţă până seară, vara în
ochi şi am sărbătorit venirea ei printr-un sărut şi o călătorie
FeRoviaRă de 356 de kilometri. Ce frumos este să găseşti umbra lunii din
spatele vreunui mărfar uitat de tranziţie sau să te ascunzi de oamenii
cu lanterne, având ca drept scut farmecul unei iubiri sincere.
Scripsi et salvavi animam meam. --- Am scris şi mi-am mântuit sufletul.
Scripsi et salvavi animam meam. --- Am scris şi mi-am mântuit sufletul.
Bibliografie:
1. Radu Bellu, „Mica Monografie a Căilor Ferate din România”, 2001
2. Const. Botez, Dem. Urmă, I. Saizu, „Epopeea FeRoviaRă românească”, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1977
3. Constantin Ciopraga, „Paşcani – municipiul şi zona”, Iaşi, 2000.
4. Instrucţia de remorcare şi frânare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu