M510: Falticeni - Dolhasca (ultimul tren cu tractiune diesel Sulzer)

9 martie 2008 -=- Ultima plimbare cu trenul Sulzer pe ruta 510 - Dolhasca-Fălticeni

14:40
Cu o dorinţă nebună de a (re)descoperi Dolhasca, punct FeRoviaR situat pe magistrala 500 la 407,7 km de Bucureşti, am decis să fac o plimbare pe ruta 510, Fălticeni - Dolhasca. Ştiind că voi găsi Sulzerul albastru (care de obicei venea la Fălticeni), am ajuns mai repede în gară şi am prins în cadrul "celor 5 linii" ale fostului complexului ForestFalt, actual TransLinkGrup, în care se aflau 10 vagoane Eacs, goale, care urmau să fie... trimise, cândva... vom vedea noi când... spre Dolhasca... şi aşa mai departe.

Locomotiva diesel-electrică Sulzer 664 staţiona pe linia 3 alături de doi paznici (în patru labe) şi alte trei vagoane 20-57.






14:50
Poate că următoarea fotografie nu prezintă o însemnătate prea strălucită, dar cele două faruri... ştim că în depărtare, sub mrejele nopţii, se văd sub forma unei singure lumini, care, apropiindu-se, se transformă-n două fascicule luminoase. Acest fapt îmi aduce aminte de Tabăra Muncel 2007, o tabără în care m-am simţit în puterea cuvântului - un coleg de tabără!



Vedere spre capătul de linie, respectiv capătul Personalului 5538, Fălticeni-Dolhasca, pe ale cărui osii aveam să mă aflu şi eu timp de 44 de minute.






14:55
Trenul avea un grad de ocupare de aproximativ 40%, fiind duminică şi mulţi studenţi care învaţă la Iaşi optând să călătorească cu acest tren pentru a prinde P5602, Putna - Iaşi. De obicei, trenul fălticenean nu are mai mult de 50 de călători. În gară a fost multă agitaţie, chiar nişte con-etnici de-ai mei fiind prezenţi, petrecând pe un apropiat de-al lor. Deoarece nu aveam carnetul avizat pe anul şcolar în curs (lucru pe care l-am făcut chiar a doua zi, 10 martie, la d-na directoare a Colegiului Tehnic „Mihai Băcescu”, unde îmi doresc să absolv... cu bine, BAC-ul...), am primit un bilet întreg care a costat 3,2 lei.





15:00
Compartimentul în care am călătorit era penultimul din vagon (ultimul fiind mereu ocupat de controlorii de tren), asta pentru a putea fotografia în voie peisajele pe care urma să le parcurg... pentru prima oară cu al meu Canon A550. Sunt mândru de cum m-a slujit până acum. Momentan (9 martie 2008) a ajuns la 5.500 de fotografii. Dacă tot am amintit de compartiment, pot spune, fără a ţine de partea CFR-ului, că era curat, nemăzgâlit şi în care puteam călători foarte bine, aş spune eu.




15:12
Trenul pleacă la ora fixă, şuierul locomotivei fiind lung auzit până în dealurile din apropiere. Un fluier penultim de plecare în 2008 şi poate... pentru totdeauna. Din păcate sau din fericire, rămâne la latitudinea noastră cum vrem să privim lucrurile.


15:25
Pe un drum lin de fier, în care dealurile din preajmă sunt buni prieteni cu râul Şomuz, trenul cu trei vagoane a ajuns în Halta Preuteşti (Preoţeşti, cum apare pe pancarta la ieşirea din haltă), la ora 15:25. Două sălcii se găsesc aici, pe partea stângă, cu a căror crengi umplu de galben fotografia următoare. Un minut mai târziu, după un şuier subtil, trenul porneşte spre următoarea staţie – Arghira, auzindu-se pe fundal sunetul motorului de Sulzer. Comentarii? Da, la faptul că... ceea ce trebuia să însemne refugiul staţiei… nu este decât o căsuţă cu lemne în geam şi în uşă. Am circulat şi pe alte trasee şi am văzut altele mai frumoase decât atât!





Interesant este că nu-ţi ies mereu fotografiile aşa cum doreşti, ca de exemplu în cea precedentă, când domnişoara trece prin faţa aparatului... neanunţat. Nu am nimic cu dumneaei, de aceea i-am dat şi un efect de blur, însă... fotografiile nu ies mereu aşa cum doreşti! Cei care admiră o fotografie bună să fie conştienţi că un număr cu unul sau chiar două zerouri a trebuit să fie consumat cu declanşări pentru a prinde într-o ipostază plăcută subiectul dorit.


15:31
La ora sus-menţionată, trenul a ajuns în Arghira, staţie care înainte era folosită şi ca haltă de mişcare pentru o firmă ce activa în domeniul îmbinării de căsuţe din buşteni din lemn. După un alt minut, în care au urcat aproximativ 20 de călători, trenul porneşte spre următoarea staţie – Dolheşti.





15:39
Ajungând în staţia Dolheşti, un sat mare şi frumos aflat pe Valea Şomuzului, lăsăm în spate un capăt de linie 510. Aici călători sunt puţini, cam 10 care intră în tren, însă mi-a plăcut că era afişat mersul trenurilor pe uşa căsuţei... cu pancarta "Dolheşti" aflată pe ea. Nu înţeleg de ce uşa şi geamul erau acoperite cu lemne, de parcă afară ar fi urşi şi ar vrea să atace oamenii din înlăuntru...






15:45
Trecând deja de jumătatea distanţei dintre Fălticeni şi Dolhasca, implicit şi de intersecţia cu drumul care duce spre... Manâluvka (minutele 7-8-9 din clipul nr. 3), am ajuns în halta Vămeni, unde scrie foarte frumos: “Vă dorim călătorie plăcută!”, “Atenţie la tren!” şi chiar “Bine aţi venit în localitatea noastră!” Mi-au plăcut aceste elemente aparent nesemnificative, dar ştiţi că prin trăirea cu intensitate maximă a acestor lucruri simple apar zâmbetele şi voia bună. Nu mai există lemne pe uşă şi geamuri, ci doar nişte gratii.

15:54
Deja m-am aflat cu două minute înainte de vreme în Gara Dolhasca... Unii spun că... “mulţumesc, Doamne, că am ajuns cu bine!” Într-adevăr, e bine să mulţumim Celui de Sus că suntem vii în orice moment, însă în a călători cu trenul nu înseamnă că vă riscaţi şi viaţa în acelaşi timp. În pofida accidentelor care s-au întâmplat, se întâmplă şi sperăm să nu se mai întâmple, călătoria cu trenul este cea mai sigură dintre toate modalităţile de transport.





Studenţii coboară din trenul Personal 5538 şi aşteaptă P5602 Putna - Iaşi, care va ajunge în Dolhasca la 16:26. Dar până atunci, mă îndrept, lacom aş putea spune, către pasarelă, dorind să admir peisajul de care eram sigur că o să-mi taie respiraţia. Cu toate că nu mă aflam decât la 5-6 m de sol, priveliştea oferită trezea fiori calmi în mine. Se vede un brad... se văd şine... o locomotivă, nişte vagoane, o gară şi o dorinţă de a sta cât mai mult pe loc, să “fotografiez” în suflet ceea ce am văzut/simţit/auzit/mirosit/gustat.





16:00
Locomotiva diesel-electrică cu motor Sulzer aştepta, undeva la 300 de m de gară, semnalul pe liber pentru a putea trece de pe linia 4 pe linia 5, şi apoi să se întoarcă în gară şi să formeze ultimul tren Personal 5537 cu locomotivă Sulzer.



Cu siguranţă e trist, deoarece nu voi mai auzi fluierul/goarna unui LDE dimineaţa la ora 5 sau seara la ora 18, când e linişte şi se aude orice mişcare la 2 km depărtare. E trist... Şi ce frumoase erau dimineţile când lucrai la ceva anume şi auzeai... şi apoi te întrebai: “oare chiar am auzit?” Da... am auzit. Ei... acum nu se mai aude!



În continuare vă prezint dispoziţia liniilor din gara Dolhasca, alături de un peisaj uşor observabil... şi demn de apreciat gândul celor care au dus la construirea... acestei căi ferate, care datează din anul 1869.

Linia 6 şi Linia 7



Linia 5



Linia 4



Linia 3



Linia 2



Linia 1 & fosta linia 1a



Se observă, atât lângă linia 6, cât şi lângă linia 1, existenţa unor linii... din trecut, însă în prezent dezafectate. Pe linia 6 şi linia 7 încă mai staţionează câteva vagoane albastre (10 la număr pe linia 6) în care vieţuiesc câţiva muncitori.


16:08
Iată că Acceleratul 1932, Cluj-Napoca – Galaţi, a ajuns în gara Dolhasca la ora sus-menţionată, având ca locomotivă de tracţiune pe EA 881, vagoanele fiind 5 de clasa a II-a şi unul de clasa 1 (19-56 004-9 – Salon Alee), acesta fiind poziţionat la mijloc. Locomotiva a venit cu perdeluţe, având elementele de sub caroserie atent vopsite. Cu pantograful ridicat, la 16:10, pleacă Acceleratul de Galaţi.





16:15
Pe linia 6 staţionează 10 vagoane, presupun că înainte erau folosite pentru transportul de persoane. Unele au boghiuri pe 2 osii, însă altele sunt şi cu doar o singură osie pe boghiu.





16:20
Călătorii, unii dintre ei aşteptând să pornească o călătorie spre Iaşi, alţii spre Timişoara, iată că în câteva minute trebuia să ajungă două trenuri. Linia a doua avea drum liber cu două becuri galbene şi direcţia Vereşti, însă atenţia mi-a fost îndreptată spre Paşcani, de unde va fi venit Acceleratul 1765, Iaşi - Timişoara Nord. Îmi pare rău că nu i-am identificat locomotiva, dar presupun că a fost EA 86. Oricum, trenul avea şase vagoane, dintre care unul a fost la clasa I. Oprirea în staţie a fost una de tip specială, scârţâitul de la sfârşit asurzind, puţin, urechile; eveniment pe care un pasionat s-ar bucura să-l audă/vadă.






16:27
Personalul 5602, Putna - Iaşi, a intrat în gară pe linia 3, mulţi studenţi urcându-se în el pentru a ajunge în Iaşi. Mi se pare o alternativă economică şi eficientă de a ajunge din partea Sucevei la Iaşi cu acest personal. Un tren de succes, aş spune eu – P 5602. A fost tras de locomotiva EA1 926, având în componenţa sa 5 vagoane, dintre care primul de la locomotivă era de clasa I. Goarna locomotivei a sunat scurt la 16:29, când Personalul a plecat spre Iaşi.






16:30
Deoarece primul tren avea să ajungă la 17 şi câteva minute, vorbind cu colegii mei RRT-işti, iubitzel şi mardaryroby, am purces la “scanarea” dispoziţiei liniilor din Gara Dolhasca. Privită de sus, ar arăta foarte interesant. Am luat la pas gara, am mers pe lângă clădirea impiegatului de mişcare şi am ajuns până la o (fostă) staţie de descărcare din apropiere.








16:35
În spate am lăsat Sulzerul 664, iar în faţă am zărit o clădire înaltă, pe care scria SC MOPAN SA Moara Dolhasca. Se mai observă o staţie foarte scurtă de descărcare sau de aşteptare, linie care se termină undeva la 50 de metri de acolo.












16:40
Şina e într-o condiţie bună – din câte se vede – iar un indicator care arată că în stânga nu mai există linie electrificată, stă ţanţoş în poza de mai jos. O întoarcere la 180 de grade şi au ieşit câteva fotografii care sper să vă placă, unele arătând drumul spre Suceava, iar celelalte - spre Paşcani. Am pozat şi “locul” când linia o ia spre Fălticeni, peisajul parcă ar fi extras dintr-o zonă... depărtată de civilizaţie, dar cu amprenta căii ferate.















16:45
M-am îndepărtat de calea ferată pentru 20-30 de metri, urmând să ajung pe stradă. Îmi place mult cum strada, separată de câţiva zeci de metri de calea ferată, oferă o privelişte frumoasă către catenară. Apoi am ajuns în faţa gării din Dolhasca, care este cam murdară în partea din stânga, dar sperăm că o dată cu campania electorală să se reglementeze situaţia ei. În schimb, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre faţada către linia ferată, deoarece, aşa cum puteţi vedea şi din fotografii, aspectul este îngrijit şi oferă o impresie bună celor care intră sau ies din această gară.






16:50
Am ajuns pe peron, remarcând, din nou, semnalul pe liber spre Vereşti. Semn că Rapidul 751, Bucureşti-Nord – Botoşani se apropie în staţie, sosirea lui fiind anunţată la 17:03. Îmi îndrept privirea către cer, prin prisma catenarei observând un albastru de cer cum rar îţi este dat să vezi.





17:00
La 17 ore trecute fix, la megafon s-a anunţat sosirea Rapidului 751, care va sosi în staţie pe linia 2, cu o locomotivă pe care n-am remarcat-o, însă care avea lămpile de semnalizare aprinse. 10 vagoane, dintre care al treilea de la locomotivă – clasa I – păreau îngrijite, la toate geamurile văzându-se perdeluţe. Spun asta deoarece în alte trenuri nu prea mai există un astfel de accesoriu – perdeluţa. La 17:04, trenul a plecat cu un demaraj puternic.







17:05
După ce a plecat Rapidul de Botoşani, câţiva pasageri s-au urcat în trenul Personal 5537, Dolhasca – Fălticeni, plecarea lui fiind la 17:20. Semnalul de ieşire din gara Dolhasca care corespunde liniei 3... lucea cu o lumină verde. Am verificat pe mersul trenurilor: trebuia să vină trenul Personal 5537, de la Paşcani... De data aceasta, direcţia nu corespundea. Surpriză – deci! Urmând ca numai după două minute să aud o goarnă de locomotivă care se apropie în viteză. Pun aparatul pe REC, ca după numai un minut şi câteva secunde să-i dau STOP. Între timp a trecut InterCity 554 cu mandarina EC1 113, modernizată. Momentul a fost cât se poate de superb, trenul trecând cu viteză foarte mare prin gară.






17:15
Semnalul de ieşire din gara Dolhasca de pe linia 2 către Suceava este pe liber cu două becuri galbene. Se anunţă sosirea personalului – calitatea sonorizării cam lăsând de dorit.. însă pentru cine e atent, se înţelege – P 5507, Paşcani - Suceava Nord. Trenul a fost tras de două electrice, aşa cum este tras de obicei, numărul de vagoane fiind de 4, toate la clasa a II-a. După alte două minute, compresoarele locomotivelor pornesc şi îşi duc pasagerii către Suceava. Nu am observat foarte mulţi care să urce sau să coboare în Dolhasca.






17:20
Plecarea din Dolhasca... a survenit şi trebuia să mă urc în ultimul vagon. Am părăsit cu tristeţe gara şi încep, aşa cum mi-am propus, să fotografiez linia 510 cap-coadă, având în vedere că la venire am optat să filmez. Doamna controlor de tren mi-a compostat biletul şi apoi am început să-i dau drumul la treabă. Vă doresc vizionare plăcută la traseul 510, Dolhasca – Fălticeni, ultima călătorie a Personalului 5532, Dolhasca – Fălticeni, cu o locomotivă CFR Călători Sulzer.







































































18:00
Ajuns la destinaţie, încadrez nepotrivit ultima Sulzer CFR Călători care a venit la Fălticeni în 2008 şi nu numai... Mecanicul ştia că va fi ultima lui cursă, iar dacă aţi urmărit clipurile, aţi putut observa că apăsa lung pe butonul care declanşa goarnele, semn că... poate... undeva în sufletul său, a existat acest regret. Poate că i-a plăcut traseul, poate că i-a plăcut să limiteze viteza atunci când a trebuit, poate că i-a plăcut să salute “nebunii” care i-au făcut poze stând pe scaunul de mecanic, poate i-a plăcut... să fie mecanic de locomotivă. Am vrut să vorbesc cu dumnealui, poate reuşeam să-mi răspundă la câteva întrebări cu privire la meseria sa, dar am fost cuprins de timiditate şi... am ajuns să pun punct (şi virgulă) acestui mini-reportaj.





10 martie, 13:16
Trenul Personal 5535 ajunge în Fălticeni la 13:15, sub forma unui sunet de motoare diesel, având ca principal personaj automotorul Diesel Desiro 96-2040-2. Ramă Diesel cu care aveam să ne plimbăm, împreună cu al meu coleg de bancă, Ionuţ, pe 11 martie, până la Dolhasca şi înapoi.



///

Maşini văzute şi identificate pe 9 martie 2008 & 10 martie 2008:
60-0664-7 cu Personalul 5538 de Fălticeni - Dolhasca


40-0881-9 cu Acceleratul 1932 de Cluj-Napoca - Galaţi


41-0926-0 cu Personalul 5602 de Putna - Iaşi


96-2040-2 cu Personalul 5535 de Dolhasca - Fălticeni