Un sejur la Straja sau unde vreau să merg să schiez iarna asta!

Deși afară încă mai cad frunzele sunt aproape 20 de grade Celsius, uitându-mă pe BlogalInitiative am zărit o propunere interesantă: să scriu despre cum mi-aș petrece un week-end de schi la Straja. Și chiar dacă aș câștiga sau nu un sejur la Straja, mi-aș comanda o săptămână întreagă, numai să mă bucur de aerul curat de acolo, de pârtiile pe care m-aș undui cu schiurile în stânga și în dreapta, dar și să explorez prin plimbări tematice zona muntoasă.

Libertate...


Fiind un împătimit al transportului feroviar și muncind zi de zi în acest domeniu, am primit la un moment dat în vizită un furnizor austriac de echipamente de frână pentru vehicule feroviare. Eh și tot vorbind noi despre discuții tehnice, la un moment dat m-a întrebat: ”Voi, românii, că aveți atâția munți și zăpadă, de ce nu aveți reprezentanți în Concursurile și Olimpiadele de Schi?” Răspunsul meu către el a fost unul retoric… ”This is Romania!” :(

Amurg la Dorna...


Și cum spuneam... aș vrea să ajung la Straja să simt căldura locului, vinul fiert în cană și fălcile reci ale soției mele lângă care mă voi odihni pentru a doua zi de schi. În acest exercițiu de imaginație, îmi aduc aminte și de copilărie… când luam niște schiuri construite din scânduri de lemn îndoite ”la cald” de tata și cu care mă dădeam la vale pe panta abruptă de pe dealurile din împrejurimile Fălticeniului.

Cred cu tărie că pârtiile din România pot reprezenta un loc foarte bun pentru practicarea sporturilor de iarnă și, de asemenea, pentru aprecierea și susținerea turismului românesc în țara natală.

Am fost în anii trecuți la Gura Humorului, la Mălini și la Vatra Dornei, pârtiile s-au prezentat excepțional! Lumea primitoare, schiurile, bețele, pregătite, tot ce îți trebuia era niște curaj și multă dorință de aventură. O dată ajuns la vârful pârtiei, în amurg, cu muzică bună cântând în ”vale”, stăteam și schiam cu 5-6 km/h, ajungeam în lateralul pârtiei, întorceam brusc, mai treceau câteva minute până când ajungeam în celălalt colț după care, cu viteză, îmi dădeam drumul către baza pârtiei… Fumul caselor din zonă îmi acapara nările, imaginea văii era ceva de vis, viteza creștea la 50-60 km/h, picioarele flexate… și ajungeai la capăt și urcai din nou și tot așa… până venea noaptea. Și tot mai stăteai, că era nocturna pornită… până la ultimă tură de telescaun.

Schi…


Aștept cu nerăbdare să ajung la un schi la Straja! Probabil aș urca pe munte sus, aș petrece câte 4-5 ore pe pârtie, aș pune la fiert multe ceșci de vin fiert pe care le-aș împărți cu soția, fratele, cumnații și cumnatele mele (cărora le-aș căuta cazare la Straja, evident). Și doar când mă gândesc la cele 12 pârtii de schi, adică aproape 26 de kilometri de domeniu schiabil… De vis, ce să mai!

Sursă schemă: http://www.alpinstraja.ro/partii-de-ski


PS: La Straja se poate ajunge de la Petroșani, cu mașina, pe DN 66 A, iar în Lupeni se face stânga spre Straja pe drumul județean 664A.