De la 0 la infinit...
Cu toții am început-o de la 0. Prima dată am supt țâță, apoi biberon, apoi păhărele din plastic să nu ne frângem buzele, apoi pahare de șampanie, sticle de bere băute până la 24 și înainte până dimineață. Tot așa și noi, ”pasionații feroviari” sau admiratori ai transportului pe calea ferată, am început de la zero. Nu este o scuză, ci este un adevăr. Alții au început a realiza fotografii cu Smena, unii cu Canon, alții cu Zenit, iar alții poate cu film de ISO100 și aparat no-name. Tehnica moderna a permis înregistrarea de filme. Dacă unul dintre primele filme înregistrate din lume a fost ”Intrarea trenului în gara La Ciotat”, atunci merită să amintim că a fost realizat cu echipamente rudimentare. În prezent se folosesc camere video 3D, cu senzori dedicați pentru fiecare canal de culoare, rezoluții de 4K și cifrele se duc spre... neant. Infinit.
Aș vrea să vă povestesc cum am început pasiunea cu ”trenurile”. Tata este cel care mi-a făcut cunoștință cu ele. Fiind mecanic de locomotivă, mă lua adeseori cu el și mă ajuta și - încă mă ajută – să înțeleg tainele locomotivei. Așa s-a întâmplat că de la începutul anului 2008 am ”intrat în pâine”. Eram dotat cu un Canon A550 achiziționat din forțe proprii și începeam să merg la gară. Expresia ”Ura și la gară!” nu mai însemna un îndemn, ci o activitate plăcută. Începeam să descopăr, rând cu rând, detaliu cu detaliu, despre locomotive, vagoane, calea ferată, semnalizare, reguli, instrucții, sacrificii, farmec, accidente.
Așadar, vizionare plăcută! ”Trains in Romania 2008” vă propune o trecere în revistă cu secvențe de maximum 5 secunde (și alteori mai mult unde am considerat că e nevoie) a locurilor bătute la pas din anul 2008.
- peste 4000 de km de cale ferată descoperiți cu ochii și lentila aparatului foto,
- zeci de zile petrecute de la răsărit și până la apus de soare în miros de creozot, natură și ulei/motorină,
- mii de fotografii care au ”deșălat” la propriu apărățelul destinat fotografierii neindustriale,
- sute de locomotive ”descoperite”, fie diesel, fie electrice, fie automotoare mai vechi (1940) sau mai noi (2008),
- zeci de colegi, profesori, dar și părinți, prietene, iubite care mi-au înțeles, mai mult sau mai puțin, pasiunea,
- multe înjurături, gânduri rele, dar și ovații, încurajări și critici constructive.
VĂ MULȚUMESC!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu