Din Ardeal in Moldova cu Acceleratul Timisoara-Iasi

12 septembrie 2008 -=- M401, M502: Excursie FeRoviaRă Beclean pe Someș - Vatra Dornei - Suceava Burdujeni

Mă aflam în Beclean pe Someș. Am fost beclenar pentru o oră… sau mai puțin, cât am așteptat Trenul Accelerat Timișoara Nord – Iași. Pe biletul meu scria 239 de kilometri și un preț cam la fel (24 de lei). Mi-era foame, sete, nu mă încadrasem cu banii și mi-ar rămas doar 1 leu. Mi-am luat o plăcintă de la magazin și am băut apă gratis de la țâșnitoarea din gară. Despre istoria și geografia liniei ferate Beclean pe Someș - Vatra Dornei – Suceava ați putut citi în reportajul anterior, așa că în cele ce urmează vă invit la un reportaj diferit față de cum am prezentat până acum. Alături de imaginile care se vor derula cu voia curiozității d-voastră de-a lungul căii ferate 401, Beclean pe Someș - Ilva Mică și mai departe pe linia 502, Ilva Mică – Suceava, vă invit la o lectură mai specială. Un inimos OM din Beclean pe Someș, Aurel Podaru, a realizat o carte pe nume ”Gara Beclean pe Someș - istorie și cultură”, apărută în 2008 la Editura Limes din Cluj-Napoca. În paginile ei sunt închise 60 de povești scrise de persoane care au trecut cel puțin o dată prin Beclean pe Someș. Am selectat, pentru dumneavoastră, dragii mei cititori, câteva fragmente care mi s-au părut că, pur și simplu, nu trebuie să șadă imprimate într-o carte, ci să ajungă în eterul Internetului.

Soarele reușind să ofere o binecuvântare călătorilor din Trenul Accelerat Timişoara Nord – Iaşi
 

Iar asta nu e tot… alături de pasionata de FeRoviaRe, Emanuela, am pregătit pentru voi un colaj fotografic în care vocile noastre vă vor fi gazde în călătoria de la Suceava la Ilva Mică. Așadar, la drum!

Din Moldova in Ardeal cu Acceleratul Iasi-Timisoara

12 septembrie 2008 -=- M502, M401: Excursie FeRoviaRă Vatra Dornei – Ilva Mică – Beclean pe Someș

Nu știu câte țări din această lume au relieful atât de bine proporționat ca cel al României. Tot atâta câmpie, tot atâta deal, tot atâta munte… Trenul Accelerat Iași – Timișoara Nord, în parcursul său de aproape 800 de kilometri, pleacă dintre dealurile Iașilor, parcurge Munții Carpați Orientali și Occidentali și își încheie călătoria în călduroasa Câmpie de Vest. O călătorie cu acest tren îți oferă un bun prilej de a cunoaște țara cu aproape toate formele ei de relief.

Pasionat de geografie, de natură, înnebunit după plimbările cu trenul, după tumultul vagoanelor și locomotivelor pe drumul de fier, ziua de 12 septembrie 2008 mă găsea pe linia 502, Suceava – Ilva Mică. Din reportajul anterior (prezentare traseu Suceava – Vatra Dornei) ați aflat că hotărâsem să fug și mai departe din Vatra Dornei, să ajung până la Beclean pe Someș. Era abia ora 10, iar kilometrii de cale ferată construiți acum mai bine de 70 de ani în urmă aveau să primească vizita mea.

În câteva cuvinte, specificul liniei Vatra Dornei – Ilva Mică (sau, mai bine zis, Floreni – Ilva Mică, pentru că despre linia Vatra Dornei – Floreni – Dornișoara am pomenit câteva cuvinte în reportajul anterior), se poate rezuma astfel: această cale ferată a realizat legătura nordică dintre Bucovina și Transilvania, construcția ei s-a întins pe durata a peste 4 decenii. Pe o porțiune de doar 20 de kilometri, între stația Grădinița și Lunca Ilvei, trenul trece prin nu mai puțin de 9 tunele (cel mai lung, Tunelul Mare – 856 de metri), trece peste 12 viaducte. Această densitate de lucrări de artă este de neegalat în România, fapt ce face din linia Ilva Mică – Vatra Dornei o realizare românească extraordinară pe materie de construcții FeRoviaRe. Traseul nu este nici el mai prejos: se urcă de la 789 de metri din Vatra Dornei la 874 de metri cât indică altitudinea în stația Grădinița, urmând să coboare până la Ilva Mică la 393 de metri.

Trenul Accelerat Iaşi - Timişoara Nord pe viaductul Larion

La acest proiect au muncit peste 20.000 de oameni, și-au mutat casele și familiile pe șantierul de lucru, în timp ce la 18 decembrie 1938 linia Ilva Mică - Vatra Dornei a fost inaugurată și dată în exploatare. Mânia celui de-al doilea război mondial a distrus această linie doar după 5 ani, în august 1944 în timpul retragerii germane, dar cu eforturi susținute aceasta a fost redată în circulație la 2 noiembrie 1947.

Dragii mei, vă invit să parcurgem în cei 123 de kilometri (Vatra Dornei – Beclean pe Someș), un alt Colț de Rai al României, unde natura a rămas la ea acasă, unde natura este deranjată când și când doar de un șuier de tren, unde natura care înainte despărțea românii transilvăneni de românii moldoveni, acum este străbătută, rapid, doar cu trenul.

Plimbare prin orasul Vatra Dornei

12 septembrie 2008 -=- Vatra Dornei: Scurtă plimbare în staţiunea parcului cu veveriţe

Eram în Vatra Dornei dintr-o dorinţă mai veche de-a mea de a admira veveriţele din Parcul Dendrologic. Cu un timp disponibil de doar câteva zeci de minute pentru plimbare, am luat la pas câteva străzi din Vatra Dornei, am traversat podul peste râul Dorna şi am inspirat aer curat la umbra copacilor din parcul cu veveriţe. 

Am recunoscut, atât cu ajutorul hărţii, cât şi cu participarea lui Dan din Vatra Dornei, câteva clădiri interesante şi frumoase din această urbe. Până a ajunge la vizionarea fotografiilor, amintesc, pe scurt, decât de Gara Vatra Dornei Băi, Clădirea Primăriei, Hotelul Maestro, Biserica „Sfânta Treime”, Turnul izvorului, Clădirea Cazinoului, Pârtia PARC şi nu în ultmul rând, veveriţele din Parcul Verde. Pentru informaţii detaliate despre acest colţ de rai împrejmuit de munţi şi coline vă invit să accesaţi wikipedia aici.

Castelul FeRoviaR cu rol de vamă pentru trenurile care trec din Moldova spre Transilvania şi viceversa

Calatorie cu trenul de la Suceava la Vatra Dornei

12 septembrie 2008 -=- M502: Excursie FeRoviaRă Suceava - Vama - Vatra Dornei

Dragii mei cititori, vă invit în continuare la o călătorie virtuală într-un spaţiu aproape magic, unde verdele este culoarea dominantă, unde aerul curat este prietenul cel mai bun, iar cântecul şinelor şi al trenului gonind pe calea ferată este hrana călătorului... Poate este puţin exagerat, dar vreau să mă credeţi pe cuvânt că ceea ce am văzut atunci pe linia 502, Suceava – Ilva Mică (şi mai departe până la Beclean pe Someş), nu a mai fost egalat de niciun traseu de pe toată reţeaua de căi ferate a României.

Mai mult de 150 de kilometri sunt înconjuraţi, flancaţi, înecaţi, acoperiţi, cu verde, foarte mult verde. Extrem de mult verde pe kilometru pătrat, transpus cât am putut mai fidel în cât mai mult verde pe centimetru pătrat de fotografii. Dintre oraşele şi satele prin care am trecut amintesc aici de Gura Humorului, Frasin, Vama, Câmpulung Moldovenesc, Sadova, Pojorâta, Mestecăniş, Iacobeni, Argestru. Nu am surprins prea multe locomotive sau alte vehicule FeRoviaRe, aici natura cu formele ei rotunde au îngrămădit accesul civilizaţiei. Şi totuşi, minunea de a străpunge dealurile şi munţii, făurită de om şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a împlinit încă din anii 1900. Carele trase de bestii pufăitoare au creat emoţie şi încântare în rândul localnicilor, în timp ce industriaşii şi-au frecat mâinile cu lăcomie văzându-se cu copacii, straşnicii copaci ai Bucovinei în mâinile lor.

La Mestecăniş, calea ferata ia proporţii artistice şi bate recorduri naţionale



În mare, calea ferată Dărmăneşti – Vatra Dornei, cu lungimea de ~108 kilometri, se află în Nord-Estul Carpaţilor Orientali. Linia străbate zone de şes, dealuri şi munţi, având curbe cu o rază mai mică de 200 de metri, iar declivităţi cu valorile cele mai mari din ţară. Altitudinea staţiei Dărmăneşti este de 294 de metri, iar staţia Vatra Dornei se află la 798 de metri deasupra nivelului mării. Gara din Gura Humorului este situată la 469 de metri, linia urcând continuu până la Vama (531 metri), Câmpulung Moldovenesc (637 metri) şi până la punctul de altitudine maximă – Mestecăniş. Numit şi vârf de pantă, staţia se găseşte la 948 de metri altitudine. Declivitatea maximă întâlnită este de 28 mm/m între staţiile Valea Putnei şi Mestecăniş.

Lucrările pregătitoare construirii liniei au fost finanţate de firmele „Louis Ortileb” şi „CO MUNCHEN”, acestea începând în 1884 şi finalizându-se la 1 mai 1888, când s-a inaugurat tronsonul de cale ferată Dărmăneşti – Câmpulung (71 de kilometri). După câţiva ani, lucrările se continuă pe o distanţă de 15 kilometri până la Valea Putnei (9 ianuarie 1901) şi mai departe încă 22 de kilometri până la Vatra Dornei (data inaugurării: 28 octombrie 1902).

Din punct de vedere personal, au fost câteva probleme în această excursie (am plătit preţ mare pe bilet întreg, m-am accidentat pe traseu, am fost chestionat de poliţie), dar şi rezultatele s-au dovedit a fi pe măsură – suprinderea liniei 502, Suceava – Ilva Mică, aşa cum a fost ea într-o zi de toamnă a mileniului 3. Nu-mi rămâne decât să vă invit la o poveste în care autorul este natura, iar personajul nu este decât un suflet doritor de cunoaştere a trecutului şi a prezentului în materie de istorie feroviară românească.

Un revizor de cale salutând mecanicul ramei electrice

Peisaje de toamna intre Dolhasca si Pascani

1 septembrie 2008 -=- M500: Excursie FeRoviaRă Dolhasca - Paşcani

Dacă eşti pasionat de o activitate, ajungi să urmezi uneori cele mai simple sau cele mai complicate cărări pentru a-ţi trăi pasiunea. De data aceasta, dragi cititori, nu mi-am ales un itinerariu foarte lung în timp sau în distanţă, ci o simplă plimbare de la Dolhasca la Paşcani.

Era început de toamnă, iar un număr de 26 de kilometri plus alte aproape două ore de observat vehicule feroviare în Gara Paşcani s-au scurs prin faţa ochilor mei şi prin faţa aparatului de fotografiat. Aveam să fotografiez locomotive electrice, automotoare Desiro „Săgeata Albastră”, vagoane modernizate sau chiar şi o locomotivă diesel-electrică cu motor Sulzer de 2.100 de CP. Poate sunt lucruri obişnuite pentru un pasionat FeRoviaR, însă prin fiecare element ce compune sistemul de transport FeRoviaR curge sucul atracţiei spre acest domeniu.

Automotoare Diesel Desiro în Gara Paşcani

O plimbare feroviara prin Garile Sucevei

29 august 2008 -=- Suceava: Activitate FeRoviaRă în Gările Iţcani şi Burdujeni

A trecut multă vreme de când Gara Burdujeni nu mai fusese vizitată (aproape 45 de zile) astfel că m-am hotărât să revăd zona feroviară a Sucevei şi să mă plimb pe ruta de 3 kilometri ce leagă cele două gări sucevene: Iţcani şi Burdujeni. După ce am vizitat gările din Paşcani, din Iaşi, din Bucureşti, din Bacău şi din Piatra Neamţ, aveam să mă întorc pe peroanele Gării Iţcani unde plecam spre tabere la mare sau în alte locaţii de neuitat: Tabăra Muncel, Tabăra Delfinul, Tabăra Pustnicu sau Tabăra Lacu Sărat.

Pe lângă fotografiile cu trenuri şi cu infrastructura suceveană, vă voi prezenta câteva informaţii despre Locomotiva Diesel-Electrică de 1250 de cai putere oferite de un specialist de la Faur Bucureşti. Diferenţele dintre aceasta şi Locomotiva Diesel-Hidraulică de 1250 de cai putere sunt aproape insesizabile la aspectul exterior, însă însemnate la interior. Dar până acolo şi până atunci…

Capota mică a locomotivei 69-0028-6

De la Bacau la Piatra Neamt cu Personalul

19 august 2008 -=- M509: Excursie FeRoviaRă Bacău - Piatra Neamţ - Bicaz

Vă spuneam în reportajul anterior despre călătoria FeRoviaRă între Fălticeni şi Bacău şi tot atunci vă promiteam continuarea peripeţiei până la Bicaz. Dar veţi vedea că în acea zi n-am ajuns la Bicaz, ultima staţie a Trenului Personal de pe linia secundară 509, Bacău-Bicaz, din cauza defectării locomotivei într-una dintre staţiile traseului.

DA-1291, dată defectă cu Trenul Personal Bacău-Bicaz



Această cale ferată sau, mai bine zis, acest traseu feroviar a fost conceput încă din 1883 de către ing. Elie Radu. Construcţia tronsonului a fost realizată în trei etape, dintre care în prima etapă (1883-1885) a fost finalizat tronsonul Bacău – Piatra (gara veche, situată în apropierea gării Piatra Neamţ) cu ecartament de 1.000 mm, în cea de-a doua etapă (1890-1892) ecartamentul căii ferate s-a normalizat la 1435 de mm sub îndrumarea ing. Anghel Saligny, iar în cea de-a treia, mult mai târziu (1949-1952), când s-a realizat legătura de 25,5 km dintre Piatra Neamţ şi Bicaz.

Linia porneşte din Bacău (184 m altitudine), din lunca Siretului până în apropiere de Buhuşi, iar mai departe către Piatra Neamţ linia urcă până la Bicaz (432 metri), la poalele Munţilor Ceahlău, pe Valea Bistriţei şi prin Munţii Bistriţei.

În continuare vă invit să urmăriţi călătoria pe linia secundară 509 până la Piatra Neamţ, linie care trece peste mai multe canale cu apă cu rol în producerea hidroenergiei, linie cu trafic comandat atât cu semnale luminoase, cât şi cu semafoare mecanice, linie cu o bogată reţea de căi ferate industriale către: Carpat Cement, Peco, Remat, Comat, Fabrica de Stofe, Fibrex Săvineşti. De asemenea, multe alte vagoane de marfă interesante erau părăsite prin staţii, care aminteau de activitatea înfloritoare din trecut, iar peisajele specifice zonei de deal şi de munte aminteau că suntem în România.

Gara Piatra Neamţ

Calatorie FeRoviaRa Falticeni - Bacau

19 august 2008 -=- M510, M500: Excursie FeRoviaRă Fălticeni - Paşcani - Bacău

Având dorinţa de a admira cât mai multe şi cât mai mult din reţeaua de cale ferată din Moldova, m-am pornit într-o frumoasă dimineaţă de vară către Bicaz… Până acolo trebuia să parcurg 217 kilometri, să schimb 4 trenuri personale şi să circul efectiv cu trenul aproximativ 4 ore. Linia 509, Bacău – Bicaz, cu o lungime de 86 de kilometri va fi prezentată într-un fotoreportaj viitor, urmând ca în continuare să vă relatez despre călătoria până la Bacău.

Din Fălticeni, Trenul Personal spre Dolhasca îşi aştepta călătorii dis-de-dimineaţă. Mai departe, către Paşcani, un alt Tren Personal de la Suceava oprea în Dolhasca. În Paşcani, nod feroviar important în Moldova, multe trenuri plecau spre multe destinaţii. Eu aveam să-l aleg pe cel care pleca spre Bacău, ca de acolo să prind legătura către Bicaz. Dar cum socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, veţi vedea cum Bicazul a rămas nefotografiat în acea zi şi cum unele locomotive ale CFR-ului nu mai reuşesc să-şi „facă” meseria. Dar până atunci, la drum către Bacău într-o călătorie de 131 de kilometri (Fălticeni - Bacău)!

Locomotiva electrică EA-725 versus Cornul (cam rotund el…) şi Laptele (bătut) unui pasionat FeRoviaR

De la Iasi la Suceava, tot cu Personalul

10 august 2008 -=- M606,M500: Excursie FeRoviaRă Iaşi – Paşcani – Suceava

Iată că am ajuns în faţa Trenului Personal 6457, Iaşi – Paşcani, după câteva ore de plimbare pe căile ferate ieşene, ore pe care le-am transpus într-un fotoreportaj dedicat. Mai departe de Paşcani spre Suceava aveam să mă urc în Trenul Personal 5511, Paşcani – Suceava. Până în Suceava, calea FeRoviaRă veche de 138, respectiv 139 de ani purta trenul prin următoarele staţii: Iaşi, Leţcani, Podu Iloaiei, Budăi, Sârca, Târgu Frumos, Pietrişu, Costeşti Iaşi, Ruginoasa, Paşcani, Lunca Siretului, Lespezi, Probota, Dolhasca, Corni, Liteni, Băneşti Suceava, Vereşti, Văratec şi Suceava.

Astfel, în acea după-amiază am parcurs 137 de kilometri în 2 ore şi 36 de minute, deci o viteză comercială de 53 de km/h. Infrastructura de cale ferată a Regionalei Iaşi poate primi un calificativ foarte bun, având în vedere dificultatea traseelor şi vitezele sporite cu care circulă trenurile. Viteza maximă stabilită pe porţiunile de cale ferată Iaşi – Paşcani şi Paşcani – Suceava este de 120 km/h. Acum, că tot am luat la cunoştinţă statisticile acestei călătorii, vă invit să vizionaţi fotografiile de pe traseu. Dintre aspectele cele mai interesante pe care vă propun să le urmăriţi sunt: esplanada şi scările din Paşcani, trenul cu etaj „Acvila” al Remar Paşcani şi apusul de soare de pe Magistrala 500.


Dupa 8 ore, mă întorceam pe Valea Feerică înapoi spre Paşcani

Trenuri in Garile Iasilor

10 august 2008 -=- M600: Activitate FeRoviaRă în Gările Iaşilor

După ce am călătorit 122 de kilometri şi după ce am vizitat Iaşiul pentru câteva zeci de minute, paşii mei s-au hotărât a călca pe traversele liniilor de cale ferată ieşene. Aşadar, vă invit în continuare la un reportaj în care Gara Iaşi, Gara Internaţională Nicolina precum şi locomotivele active în ziua de 10 august 2008 sunt personajele principale, iar infrastructura feroviară ieşeană – decorul.

Într-un blog anterior pomeneam de scurta plimbare pe care am făcut-o pe străzile ieşene. Veneam agale pe strada Gării către însăşi Gara Iaşi. Nu pentru plecarea acasă, ci pentru o explorare mai amănunţită a teritoriului. Eram dornic să descopăr noi locomotive, vagoane, ba chiar mă aşteptam să văd vreo locomotivă diesel-electrică modernizată General Motors (EGM clasa 65/63) şi tot aşa mai departe. Călător pe liniile ferate ale Iaşilor, la fel ca şi alţi zeci şi sute de oameni pasionaţi de dinaintea mea, am dus tradiţia mai departe. Aşadar, la drum, dragii mei cititori!

Automotorul Malaxa pe 2 osii

De la Falticeni la Iasi, cu Personalul

10 august 2008 -=- M510, M500, M606: Excursie FeRoviaRă Fălticeni - Dolhasca - Paşcani - Iaşi

Într-o prea frumoasă dimineaţă de vară a anului 2008 am pornit într-o călătorie FeRoviaRă până la Iaşi. Am parcurs cu drag la dus 122 de kilometri şi alţi 137 de kilometri la întors. Am simţit în inima mea de viitor pionier in d-ale transportului FeRoviaR fiecare joantă a căii ferate, am înregistrat fiecare semnal luminos văzut şi am privit cu respect pe fiecare dintre acei oameni care şi-au dedicat viaţa în slujba drumului de fier.

Despre aspectele istorice ale locurilor prin care am trecut în 10 august 2008 pe ruta Fălticeni - Dolhasca - Paşcani - Iaşi am mai menţionat şi într-un alt reportaj dedicat liniei M606 Iaşi – Paşcani. De data aceasta însă, mă voi concentra în mare parte mai mult pe fotografii şi mai puţin pe text.

În plus faţă de traseul FeRoviaR care va fi prezentat kilometru cu kilometru, vă invit să urmăriţi şi surpriza de a (re)vedea cea de-a doua gară a Ieşilor care face intrarea în capitala Moldovei din direcţia Magistralei 600. Aşadar, vizionare plăcută la ceea ce va urma şi vă aştept cu drag la sfârşitul reportajului pentru un feed-back din partea dumneavoastră!

Călătorind cu trenul pe lângă „Valea Feerică”, între Costeşti-Iaşi şi Pietrişu

Locomotiva diesel-hidraulica la manevre in Falticeni

29 iulie 2008 -=- M510: Ultimele vagoane manevrate de locomotiva diesel-hidraulică LDH45-389

Cu mai mulţi nori pe cer decât în ziua precedentă, am scos bicicleta din garaj şi am dat o raită până la Gara Fălticeni. Aici, tatăl meu îşi făcea datoria zilnică de mecanic de locomotivă. În acea zi s-a nimerit să aducă pe linia 2 a gării un convoi de câteva vagoane Eacs încărcate cu buşteni din curtea companiei unde lucra, ForestFalt Fălticeni.

Tot atunci, în jurul orei 13, în Gara Fălticeni staţiona Automotorul Desiro. Acesta avea să plece ca Tren de Călători nr. 5538 abia la 15:12 spre Dolhasca, celălalt capăt al liniei 510. Astfel, manevra era permisă pe teritoriul staţiei Fălticeni, iar trenul mărfar pe care tata-l conducea avea liberă trecere după sabotul roşu. După această manevră, o LDE de 2100 CP venea în Gara Fălticeni, prelua convoiul de marfă şi-l ducea spre Dolhasca şi mai departe în Paşcani.

Nu-mi rămâne decât să vă prezint câteva fotografii în care am surprins locomotive diesel-hidraulică LDH45-389 într-o ipostază… într-una din ultimele ipostaze ca vehicul feroviar motor. De pe la mijlocul anului 2008, activitatea de manevră a echipei de lucru în care tatăl meu avea rolul de mecanic de locomotivă era tot mai rară. Marfa produsă de combinatul fălticenean era transportată pe cale rutieră, iar consecinţa acestei opţiuni a fost şomajul... cruntul şomaj.

Gigantul roşcat manevrând pe linia 2 din Gara Fălticeni

O Sageata Albastra la Falticeni

28 iulie 2008 -=- M510: Inundaţii prin apropierea liniei de cale ferată Fălticeni - Dolhasca

În vara anului 2008, Căile Ferate din România au avut foarte mult de suferit în urma inundaţiilor. Numeroase linii din Moldova şi nu numai au fost afectate grav sau mai puţin grav, producând închideri temporare de linii. Spre exemplu, linia 510, Fălticeni – Dolhasca, a fost închisă pentru câteva zile datorită colmatării unor poduri şi podeţe de-a lungul liniei. Din fericire, cei 26 de kilometri de cale ferată au fost redaţi circulaţiei după câteva zeci de ore de la punerea în pericol a siguranţei circulaţiei. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre linia 515, Gura Putnei – Nisipitu, care şi acum – 2010 – rugineşte fără ca peste ea să mai circule vreun tren.

În fine, revenind la oraşul de pe Şomuz, vă reamintesc că Fălticeniul a fost legat feroviar de Dolhasca şi mai departe de restul ţării la 10 octombrie 1887. În Mica Monografie a Căilor Ferate din România, găsim scris cu litere italice: „La 10 octombrie 1887, populaţia din Fălticeni a întâmpinat cu flori şi urale sosirea primului tren în vechiul Târg Moldovenesc.” Poate că în prezent fălticenenii nu mai întâmpină cu flori şi urale trenul care vine şi pleacă zilnic din gară, dar cu siguranţă îl aşteaptă pentru a se deplasa rapid, sigur şi ieftin spre Dolhasca sau spre staţiile de pe parcurs: Vămeni, Dolheşti, Arghira sau Preuteşti.

Trenul Personal Dolhasca – Fălticeni

Trenuri de jucarie

iulie 2008 -=- Prima mea locomotivă de jucărie, de la Piko Junior

Aşa cum fiecare lucru îşi are originea sa în lume, aşa fiecare pasionat de cale ferată are o amintire din frageda-i pruncie despre acest hobby. În continuare, o să vă spun povestea mea despre cum am luat contact prima dată cu vreun tren, cu vreo locomotivă sau cu vreo cale ferată.

Aveam 3 sau 4 anişori când, în seara zilei de 24 decembrie, aşteptam cu emoţie pe Moş Crăciun. Îmi aduc aminte cum făceam repetiţii la cântecelele, la poeziile şi la rugăciunile ce trebuia să le rostesc pentru a primi cadouri. Într-un final, venise Moş Crăciun cu un sac plin de jucării, de unde a ieşit, printre altele, şi un set PIKO Junior H0 ModellBahn.

Bucuresti: Trenurile si garile Bucurestiului

iulie 2008 -=- Plimbări FeRoviaRe prin Gările bucureştene

Timpul tace şi nu spune, iar anii copilăriei, adolescenţei se întâlnesc, la un moment dat, cu anii tinereţii. 2008 a fost pentru mine un an în care m-am despărţit de „acasă” şi am îmbrăţişat viaţa de student. Vrând-nevrând şi mai mult vrând decât nevrând, am hotărât să mă înscriu la Facultatea de Transporturi de la Universitatea „Politehnică” din Bucureşti. 

Citând din „Mica monografie a căilor ferate din România – Regionalele de cale ferată Bucureşti şi Craiova”, aflăm că la 13 septembrie 1872 a fost inaugurat traseul: Bucureşti – Ploieşti – Buzău – Galaţi – Tecuci. Astfel, Gara Târgovişte (actuala Gara de Nord Bucureşti) era loc de plecare şi de sosire pentru călătorii veniţi de la Iaşi, Galaţi sau Piteşti încă de la data amintită mai sus.

Aici aveam să fiu faţă-n faţă cu traficul dens feroviar din Gara de Nord şi cu una dintre cele mai noi căi ferate din România – linia Bucureşti – Constanţa.

Locomotive alb-albastre în Gara de Nord Bucureşti

M500: Trenuri internationale in Gara Suceava Burdujeni

14 iulie 2008 -=- Gara Suceava Burdujeni - o gară internaţională

După un examen de Bacalaureat promovat la Colegiul Naţional „Mihai Băcescu” din Fălticeni, am venit la Universitatea din Suceava „Ştefan cel Mare” pentru a mă înscrie la Facultatea de Automatică şi Calculatoare. Şi cum socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, înscrierea s-a soldat cu o nereuşită din cauză că… nu avusem la mine diploma de BAC. Asta pe de o parte, iar pe de alta… visul meu era să învăţ despre Transporturile şi vehiculele FeRoviaRe, aşa că am păstrat diploma pentru… Bucureşti!

Dar cum orice vizită în Suceava trebuie să înceapă sau să se termine cu Gara Burdujeni, după ce am încheiat conturile cu Universitatea din Suceava am coborât din centru spre cartierul unde Gara-i măiastră tronează de zeci de ani. Dată în folosinţă în 1869 şi renovată recent, edificiul constituie, şi astăzi, un subiect râvnit pentru pasionaţii de trenuri. Alături de Ionuţ, coleg de liceu şi viitor student, am pribegit – cum spun unii – pe liniile Gării Suceava Burdujeni pentru a mai muşca câteva clipe electrizante din peisajul FeRoviaR sucevean.

Trenul Rapid 383, pregătit de plecare spre Bucureşti Nord