10 august 2008 -=- M510, M500, M606: Excursie FeRoviaRă Fălticeni - Dolhasca - Paşcani - Iaşi
Într-o prea frumoasă dimineaţă de vară a anului 2008 am pornit într-o călătorie FeRoviaRă până la Iaşi. Am parcurs cu drag la dus 122 de kilometri şi alţi 137 de kilometri la întors. Am simţit în inima mea de viitor pionier in d-ale transportului FeRoviaR fiecare joantă a căii ferate, am înregistrat fiecare semnal luminos văzut şi am privit cu respect pe fiecare dintre acei oameni care şi-au dedicat viaţa în slujba drumului de fier.
Despre aspectele istorice ale locurilor prin care am trecut în 10 august 2008 pe ruta Fălticeni - Dolhasca - Paşcani - Iaşi am mai menţionat şi într-un alt reportaj dedicat liniei M606 Iaşi – Paşcani. De data aceasta însă, mă voi concentra în mare parte mai mult pe fotografii şi mai puţin pe text.
În plus faţă de traseul FeRoviaR care va fi prezentat kilometru cu kilometru, vă invit să urmăriţi şi surpriza de a (re)vedea cea de-a doua gară a Ieşilor care face intrarea în capitala Moldovei din direcţia Magistralei 600. Aşadar, vizionare plăcută la ceea ce va urma şi vă aştept cu drag la sfârşitul reportajului pentru un feed-back din partea dumneavoastră!
Călătorind cu trenul pe lângă „Valea Feerică”, între Costeşti-Iaşi şi Pietrişu
Despre aspectele istorice ale locurilor prin care am trecut în 10 august 2008 pe ruta Fălticeni - Dolhasca - Paşcani - Iaşi am mai menţionat şi într-un alt reportaj dedicat liniei M606 Iaşi – Paşcani. De data aceasta însă, mă voi concentra în mare parte mai mult pe fotografii şi mai puţin pe text.
În plus faţă de traseul FeRoviaR care va fi prezentat kilometru cu kilometru, vă invit să urmăriţi şi surpriza de a (re)vedea cea de-a doua gară a Ieşilor care face intrarea în capitala Moldovei din direcţia Magistralei 600. Aşadar, vizionare plăcută la ceea ce va urma şi vă aştept cu drag la sfârşitul reportajului pentru un feed-back din partea dumneavoastră!
Călătorind cu trenul pe lângă „Valea Feerică”, între Costeşti-Iaşi şi Pietrişu
06:30
La rugămintea unui pasionat de calea ferată (mardaryroby) şi la bunăvoinţa unui alt pasionat de calea ferată (subsemnatul), întâmplarea a făcut ca trezirea dis-de-dimineaţă să fie o realitate. Şi, odată cu trezirea, o excursie FeRoviaRă de peste 250 de kilometri. Într-o fugă nebunească, am ajuns cu câteva clipe înainte ca trenul spre Dolhasca să plece din gară.
Bună dimineaţa, Fălticeni! 
În drum spre Dolhasca am trecut prin staţiile Preuteşti, Arghira, Dolheşti şi Vămeni, unde automotorul oprea şi pornea cu drag pentru fiecare călător dornic sau nevoit de o plimbare cu trenul. Lăsam în urmă urbea natală, de care avea să-mi fie dor nu în acea zi, nu în acel an, ci... a
cum, când sunt departe, în capitală…
Municipiul Fălticeni, vedere Sud-Estică
Cu o viteză medie de circulaţie de 35 km/h, Trenul Personal a oprit în halta Arghira. Această staţie este "celebră" pe linia 510 datorită caselor din lemn care se asamblează în apropierea căii ferate.
Lunca Şomuzului, leagăn al civilizaţiei din Podişul Fălticenilor
Îmi permit să amintesc de o legendă care mi se spunea când eram mic şi mergeam într-un sat din apropierea imaginilor pe care vi le prezint. Când eram la Manolea şi când trăia bunica mea, mă trezeam dimineaţa şi o întrebam, pe ruseşte: "De ce e albeaţa aceea în pădure?", iar ea îmi răspundea, tot în ruseşte: "Malcik, tam zaeţ tiopla lepioşki!" (Мальчик, там заяц тепло лепйошки.) Ei, acum înţelegeţi şi dumneavoastră de ce este acea ceaţă deasupra pădurii din imagine...
Un nor de fum de la vreun cuptor cu plăcinte din pădure
La prima oră a zilei de 10 august 2010, soarele arunca frunze de lumină pe casele din localitatea Dolheşti, acolo unde trenul oprea pentru un minut. De aici, Săgeata albastră mai avea 10 kilometri până să ajungă în Gara Dolhasca, acolo unde fălticenenii (şi nu numai) puteau să schimbe trenul şi să acceadă spre Suceava, Bucureşti, Braşov şi alte zeci de oraşe din România. Se-nţelege, deci, Dolhasca era staţia terminus a liniei 510, Fălticeni – Dolhasca.
Banca de aşteptare din Gara Dolheşti
Gara Dolhasca se află la 42 de kilometri de Suceava şi la 80 de kilometri de capătul nordic al Magistralei 500, punctul vamal Vicşani. Acest punct de oprire a luat fiinţă o dată cu construcţia liniei ferate Iţcani – Roman, în 15 decembrie 1869.
Gara Dolhasca
Binecunoscutul Tren Personal 5601, Iaşi – Putna, era tras de locomotiva electrică EA-758. Spun binecunoscut pentru că în fiecare zi când plecam în vreo călătorie FeRoviaRă, vedeam oameni care aşteptau pe peron trenul spre direcţia Putna. Avea în spate 4 vagoane albastre, dintre care unul de clasa I şi alte 3 de clasa a II-a.
Trenul Personal Iaşi - Putna, tractat de locomotiva EA-758
20 de minute de linişte şi pace au fost în Dolhasca până când o goarnă din direcţia Paşcani s-a auzit şi un tren a apărut în gară. Peste 20 de pasageri aşteptau Trenul Accelerat 1833/1836, Iaşi – Timişoara. Acesta a plecat de la ora 6 din Iaşi şi urma să ajungă la 20:41 în Timişoara. Avea 7 vagoane şi era tractat de locomotiva electrică vopsită în schemă clasică, EA-646.
Trenul Accelerat Iaşi - Timişoara Nord
În aşteptarea trenului care avea să mă ducă spre Paşcani, am mai stat 20 de minute în Gara Dolhasca. În acest timp, o ghicitoare mi-a venit să-mi citească în palmă, iar un domn mai în vârstă mă sfătuia să nu dau curs invitaţiei unor astfel de personaje. Totodată, am fotografiat şi cupla centrală automată Scharfenberg a automotorului Desiro SR 20 D, care în 2008 a făcut serviciu pe secţia Fălticeni – Dolhasca (Iaşi). Acest dispozitiv de legare tip cuplă automată cu suprafaţa frontală încălzită electric realizează cuplarea mecanică, electrică şi pneumatică cu alte automotoare dotate cu acest tip de cuplă.
Cupla automată a automotorului Desiro SR 20 D
Trenul Personal 5502, Suceava Nord – Paşcani, sosea în staţia Dolhasca cu 5 minute mai devreme. Era tractat de locomotiva electrică Bo-Bo 040-EC1-126. Locomotiva era clasică, avea un graffitti deasupra plăcuţei de identificare, un singur far central şi o putere de 3.400 kW. Mult prea mult pentru cele 3 vagoane etajate clasice 26-26.
Trenul Personal Suceava Nord - Paşcani
O dată pornit trenul din Dolhasca, mai aveam de mers încă 28 de minute până în Gara Paşcani. Până a ajunge acolo, vă prezint câteva fotografii cu magistrala 500 între kilometrul 387 şi 408.
Spre Paşcani
După ce pasagerii au coborât şi au urcat în tren în Halta Lespezi, mecanicul locomotivei electrice a sunat din goarnă şi a accelerat spre Paşcani.
Spre Halta Lunca Siretului
În apropiere de intrarea în Gara Paşcani se află o linie industrială care este paralelă cu Magistrala 500 distanţă de 2 kilometri, iar apoi traseul acesteia urmează o curbă către o unitate industrială de lângăBarajul Lunca Siretului.
Linia industrială către societatea de lângă Siret
La intrarea pe teritoriul staţiei Paşcani ne-a întâmpinat o locomotivă diesel-hidraulică de 1250 de cai putere. Avea la cuplă două vagoane etajate nemodernizate seria 26-26 şi un vagon neetajat pe a cărui plăcuţă scria „Bacău - Iaşi”.
LDH-165 manevrând vagoane de călători în Paşcani
Vis-a-vis de Gara Paşcani se află curtea societăţii de reparat şi modernizat material rulant, Remarul Paşcani. Pe liniile acesteia se regăsesc atât vagoane vechi, cât şi vagoane proaspăt modernizate, fie de marfă, fie de călători. Despre mai multe informaţii cu privire la profilul societăţii, accesaţi acest link. Şi tot despre profilul societăţii vom mai discuta undeva la sfârşitul reportajului, când vă voi prezenta nişte imagini surprinse în exclusivitate cu rama de vagoane de călători etajate, ACVILA.
Una dintre liniile de acces către Remarul Paşcani
Abia ajuns în Gara Paşcani, am înregistrat fiecare mişcare care avea loc acolo. Astfel, pe linia 1 sosise Trenul Personal 6451, Iaşi – Paşcani. Mai departe, aceste 3 vagoane vor fi plecat spre Bacău însemnând Trenul Personal 5442, Paşcani – Bacău.
Trenul Personal Iaşi - Paşcani
Locomotiva EA-528 s-a cuplat la cele 3 vagoane de pe linia 1. Avea să tracteze spre Bacău Trenul Personal 5442. Asta despre vehicule feroviare, căci despre călători vă pot spune că pe peronul dintre linia 2 şi 3 aşteptau mai mult de 30-40 de pasageri care doreau să meargă cu trenul spre Bucureşti.Trenul Personal
Paşcani – Bacău
Sosit cu 4 minute mai timpuriu, Trenul Rapid 652, Suceava Nord – Bucureşti Nord, intra în Gara Paşcani pe linia 2. Călătorii îl aşteptau…
Trenul Rapid Suceava Nord - Bucureşti Nord
Pe linia 3 sosea din direcţia Iaşi Trenul Accelerat 10857, Iaşi – Vatra Dornei. Automotorul Desiro nr. 2055 era uniclasă şi avea fotolii confortabile cu aranjament 2+1. Chiar şi aşa, pentru cei 253 de kilometri, existenţa unui tren cu propulsie diesel pe sub linie electrificată mi se pare nerentabilă. Dar am întors capul către stânga şi am văzut pe linia 5 Trenul Personal 5401/5406. Era tras de locomotiva EA1-655.
Trenul Accelerat Iaşi - Vatra Dornei sosind în Gara Paşcani
Trenul Accelerat 1839/1838, Timişoara Nord – Iaşi, gara pe linia 2 cu ale sale vagoane venite de la 739 de kilometri depărtare. Acesta a fost tractat de EA-855 şi urma să plece repede-repede către Iaşi, staţia terminus a trenului. Pe linia 5 staţiona şi era gata de plecare Trenul Personal P5406, Paşcani – Iaşi. Avea ca locomotivă de tracţiune pe EA1-815, cea pe care am mai văzut-o în acea dimineaţă sosită de la Iaşi cu Trenul Personal 6451. Trenul avea în componenţa sa 3 vagoane neetajate şi alte 3 etajate.
Trenul Accelerat venit de la Timişoara pleca spre Iaşi cu EA-855
După ce Acceleratul Timişoara Nord – Iaşi a plecat la ora 9 şi câteva minute, Trenul Personal 5406, Paşcani – Iaşi, pleca agale din Gara Paşcani. Pe linia 4 era LDH-165 care manevra câteva vagoane de călători. Mă întreb, oare a fost traficul din această gară într-atât de dens încât să fi fost nevoie vreodată de 2 LDH-uri de manevră?
Omul zilei din Paşcani, LDH-165
În continuare, trenul se autoghida pe calea liniei în curbă spre Iaşi. Linia 606, Paşcani – Iaşi, are o vechime de peste 138 de ani, când lega cu drum de fier pentru prima dată în istorie cele două târguri moldoveneşti, Suceava de Iaşi.
Către Iaşi
După ce am văzut câteva locomotive conservate, trenul meu accelera spre Iaşi. Avea, a avut şi o să tot aibă de parcurs până în capitala Moldovei 76 de kilometri. Timpul de parcurs a fost, pentru acest tren personal, 85 de minute, deci o viteză comercială de 54 km/h.
Am lăsat Paşcaniul în urmă, cu promisiunea că seara o să mă întorc 
09:20
După câţiva kilometri de la plecarea din Paşcani, trenul începea să-şi arate proprietăţile de „acordeon metalic”. Desigur, curbele cu un grad de declivitate ridicat erau cauza încordării trenului…
În palier spre Ruginoasa
Gara Ruginoasa, locul de plecare si de sosire dintr-o localitate de podiş, acolo unde au loc celebrele lupte cu ciomege dintre localnicii din „vale” cu localnicii din „deal” în preajma sărbătorilor de iarnă.
Gara Ruginoasa
După ce am trecut de curbele sinuoase de la Ruginoasa, drumul de fier construit în 1870 se prezenta cu o serie continuă de curbe care, pe lângă scopul neexploatat de „agrement turistic”, uzează considerabil calea de rulare şi roţile vehiculelor feroviare. Dar până una-alta, m-am bucurat de peisajele Podişului Moldovei, căci la nivelul de călător asta era tot ce putea să mă îngrijoreze.
Coada trenului părăsind Staţia Ruginoasa
După ce am trecut de staţiile Ruginoasa şi Costeşti Iaşi, în calea noastră se revărsa o vale feerică unde trenul strica liniştea şi se cocoţa pe coasta nordică a formei de relief. Emoţia momentului a fost puternic impregnată în mintea şi inima privitorului…
Valea Feerică
Iată că aproximativ la jumătatea traseului liniei 606 se află Staţia Târgu Frumos, gară în care opresc toate trenurile (inclusiv cele de rang Intercity). Pe la 9:50 urma să oprească şi Trenul Personal 5406, Paşcani – Iaşi.
Remiza utilajelor de intervenţie
După 11 kilometri de la Târgu Frumos, trenul oprea în Sârca.
Peronul Gării Sârca
Cerul se înnorase de îndată ce ne apropiam de staţia Podu Iloaiei. Era o caracteristică meteorologică destul de tristă pentru ziua ce doream s-o dedic unei plimbări pe liniile ferate din preajma Iaşilor.
Spre Podu Iloaiei
Trenul Personal Paşcani – Iaşi intra în Gara Podu Iloaiei. Aici era un tren pe linia care, probabil, venea de la Hîrlău. Spun probabil deoarece nu apărea în cartea Mersul Trenurilor 2007-2008. Dar tind să cred că este Trenul Personal Hîrlău – Iaşi / Iaşi - Hârlău, având în vedere locaţia sa, compunerea trenului şi faptul că Podu Iloaiei este un mic nod FeRoviaR. Că tot am amintit, la 1 iulie 1910 a fost dată în circulaţie calea ferată Podu Iloaiei – Hârlău. Această ruta s-a vrut a fi o punte de legătură între Botoşani şi Iaşi, însă proiectul a fost întrerupt.
Trenul intra în Gara Podu Iloaiei
Întrucât mi s-a făcut observaţie că ţineam geamul deschis, iar linia dintre Podu Iloaiei şi Leţcani nu era decât o porţiune de aliniament, am închis geamul şi am continuat să admir peisajul înnorat din apropierea Iaşilor.
Un mini-tren al CFR Infrastructură
De la plecarea din Leţcani şi până aproape de Gara Iaşi, trenul a parcurs o porţiune de aliniament, drept pentru care trenul a circulat cu viteză sporită (100 km/h).
Depoul de tramvaie
Filmul în care apare intrarea trenului în abatere în „Gara mică” poate fi urmărit aici:
Iată că după 76 de kilometri distanţă de la Paşcani am ajuns în Gara din târgul Ieşilor. Am parcurs această distanţă într-o oră şi 25 de minute, călătorind, deci, cu o viteză medie de 54 km/h. Vă reamintesc, locomotiva care a tractat trenul pe linia 606 a fost EA1-815. Dar înainte de a încheia acest reportaj FeRoviaR, vă rog să-mi daţi voie preţ de câteva fotografii să vă prezint câteva aspecte despre Gara Iaşi.
LDH-292 la manevre în Gara Iaşi
Vă mulţumesc sincer că m-aţi urmărit până aici şi sper să vă fi plăcut transcrierea realităţii, aşa cum am văzut-o eu, de-a lungul celor 122 de kilometri de la Fălticeni până în Iaşi. Urmează, bineînţeles, întoarcerea acasă, unde v-am pregătit mai multe surprize care aşteaptă să le descoperiţi în blogurile următoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu