Drumurile Metroului pe sub temeliile lui Bucur

ianuarie 2010 -=- Călătorie cu metroul pe Magistrala 3, Preciziei – Anghel Saligny

Atras de evenimentele teatrului Masca de la metrou, evenimente pe care vi le voi prezenta în viitor într-un articol separat, am zăbovit câteva ore într-un metrou de tip vechi, IVA, care, avea acel ”ochi magic” din postul opus al sensului de mers și de unde am avut posibilitatea să filmez stațiile de metrou de pe Magistrala 3.

Domnul Ilie Tănăsache, publicistul care a lansat în 2009 cartea ”Metroul Romanesc si Metrourile Terrei”, a realizat numeroase trimiteri și descrieri la acest mijloc de transport. În acest sens, vă invit să citiți aici un reportaj despre viața sa. Am aflat de el în momentul când tata mi-a adus câteva pagini din Almanahul Scînteia. Printre ilustrațiile prezentate în broșură, vă redau în acest reportaj câteva cuvinte despre metroul din București.







Mai multe forumuri de profil din România dedică o bază de date impresionantă despre metroul bucureștean, ca de exemplu:Transira, MetrouUșor sau canale de Youtube: MetrouBucurești.

Cuvintele înșirate în broșura amintită din Scînteia sunt pe atât de frumoase, pe atât de îndoctrinate de propaganda comunistă. Totuși, vă rog să citiți printre rânduri și să admiteți adevărul istoric și importanța construirii metroului. Așadar, în încercarea de a evita formulările tehnice din cărțile de specialitate, citez: ”El (metroul) este singurul în măsură să asigure: a) o capacitate de transport adecvată fluxurilor de pasageri previzibile, în scopul aplatizării curbei de călători din orele de vârf, aglomerate, în condiții rezonabile de încărcare a vehiculelor; b) reducerea la minimum a duratei călătoriei între oricare dintre punctele de interes ale orașului; c) siguranța, ritmicitatea, exactitatea și confortul călătoriei de-a lungul tuturor celor patru anotimpuri ale anului.”

Și cum în videoclipurile prezentate apar câteva dintre stațiile rețelei de 69,2 de km, continui cu un alt citat de-al d-nului Tănăsache: ” Stația este doar o parte de metrou. Este locul unde vine călătorul să se urce sau să coboare din trenul de metrou. Între ele se află arterele de circulație – tuneluri ori galerii. Metrou apoi înseamnă complexele instalații de automatizare, de siguranță a circulației, de forță ori ventilație mecanică, de radiocomunicații ori televiziune cu circuit închis etc. Este partea nevăzută a concentrării de inteligență ”românească, de ingeniozitate, muncă meticuloasă și exactă, de înaltă calificare. Această parte nevăzută pentru călător are acoperire în munca pasionată a constructorilor, a inginerilor, tehnicienilor și proiectanților din cele mai diferite specialități: tuneluri-galerii, structură – rezistență, geotehnie, hidrologie, geodezie, instalații energetice de semnalizare și automatizare, ventilație-sanitare, material rulant etc. ”



Și dacă tot am ajuns la material rulant, amintesc faptul că primele rame electrice de metrou (IVA) care au circulat în București au fost construite începând cu 1976 la Întreprinderea de Vagoane Arad. ” În 1985 a fost livrată rama electrică de metrou cu numărul 100. O ramă este alcătuită din 2 vagoane, permanent cuplate și constituie unitatea minimă de transport.”” spunea generalul-locotenent Petre Constantinescu, directorul general al întreprinderii ”Metroul”, intervievat de d-nul Tănăsache. În 1993 a fost construită și rama nr. 252.

Începând cu 2002, compania ”Bomardier Transportation” a furnizat 44 de trenuri noi asamblate la Electroputere Craiova. Începând cu 2014, metroul bucureștean va primi 16 trenuri CAF, unele fiind furnizate direct din Spania, iar altele urmând să fie asamblate la București. Acestea vor înlocui vechile rame energofage construite la Arad.

Și, așa cum spunea Ilie Tănăsache, ”Punem punct aici călătoriei pe magistrala II (n.a.: aș spune eu, magistrala III, în cazul nostru). Anii ce vin vor fi, desigur, anii desăvârșirii de ”noi bulevarde” destinate călătoriilor cu metroul pe sub temeliile Cetății lui Bucur. Metroul – ctitorie menită să înfrunte veacurile, legată definitiv de numele celui căruia cea mai glorioasă epocă din istoria României i-a împrumutat numele: tovarășul Nicolae Ceaușescu. Pe sub arcadele de aur ale istoriei prezente, socialiste, metroul, asemenea tuturor zidirilor fundamentale ale acestor ani, depune mărturie despre un timp eroic de împliniri: timpul marilor desferecări de energii, al uriașului potențial de creație tehnică românească pusă în operă”.



Cuvinte foarte mari și cu iz ”comunist”, ar spune unii… Și o spun și eu, dar mai adaug faptul că tare mult mi-aș dori ca ”desferecările de energii” ale oamenilor de atunci să fie prezente și astăzi!