sâmbătă, 20 octombrie 2012

Călătorie de toamnă de la București spre Suceava

28 noiembrie 2008 -=- Excursie FeRoviaRă București - Dolhasca

Era toamnă, sfârșit de toamnă și cu ocazia alegerilor parlamentare din 2008 cei de la Guvern au decis ca studenții să călătorească gratuit spre casele lor pentru a vota. Și uite așa, alături de Ionuț Ipate, am pornit într-o călătorie feroviară către casă. Trenul cu care am circulat a fost Rapidul 751, București Nord – Botoșani/Suceava, cu vagoane construite după licență Alstom, 20-76.

Distanța între București Nord și Dolhasca este de 407 kilometri și a fost parcursă într-un timp de 6 ore, viteza medie fiind de 68 km/h. Trenul trece prin stațiile Ploiești Sud, Mizil, Buzău, Râmnicu Sărat, Focșani, Mărășești, Adjud, Bacău, Roman, Pașcani și Dolhasca. Aparatele pe care le-am folosit în fotografierea traseului au fost un BenQ C640 și un Canon A550. Sperăm să vă placă drumul parcurs de doi studenți către locurile natale!


În drum spre casă!



10:50

După seminarul de chimie, ne-am luat bagajele și am plecat către Gara de Nord unde urma să așteptăm gararea Trenului Rapid 751 Nicolae Iorga, București Nord – Botoșani, dar cu vagoane și pentru Suceava Nord.

În așteptarea Trenului Rapid, București Nord - Suceava Nord



11:00

Ne-am pus bagajele în compartimentele foarte confortabile din vagoanele construite sub licență Alstom, 20-76 și am ieșit pe coridor să comentăm trenurile care vin sau pleacă din București Nord. Despre o călătorie pe ruta București – Ploiești puteți citi aici:http://trenuriromania.blogspot.ro/2012/08/plimbare-pe-cea-mai-profitabila-ruta.html .

Două locomotive diesel-electrice 060-EGM la manevre în Grupa Tehnică Basarab


Locomotiva diesel-electrică EGM 65-1143


Sărutul locomotivelor


41-0617-5 așteptând să preia un tren din Grupa Tehnică București Basarab



11:40

Trenul circula susținut cu 120-140 km/h, astfel că în 40 de minute eram deja în Ploiești Sud. Mirosul specific de produse petroliere a intrat prin instalația de climatizare în vagonul cu care călătoream, în timp ce afară se putea observa un peisaj specific industriei petrochimice.

Turnuri de răcire cu tiraj natural de la Rafinăria Brazi


Un LDH din Ploiești Sud manevra vagoane 21-47


Ieșire din Ploiești Sud



11:50

Dacă rafinăria Petrobrazi Ploiești am văzut-o la intrarea dinspre Sud a orașului, iată că în partea nordică a Ploieștiului se mai poate vedea încă o rafinărie. Aceasta se numește Petrotel Ploiești, sau Rafinăria Româno-Americană – cum se mai numea înainte de 1945. În prezent, rafinăria este deținută de Lukoil cu un pachet de acțiuni de 51% și prelucrează 3,5 milioane de tone de produse petroliere pe an. Liniile din stația Ploiești Est sunt folosite intens pentru manevra operatorilor feroviari care încarcă cisternele în rafinăria Petrotel.

Rafinăria Teleajen


Cazane pregătite pentru încărcare cu benzină și motorină



12:50

În Gara Buzău trenul Rapid 751 ajungea fără întârziere. Aici, pe linia 1, staționa și urma să plece spre București Basarab Trenul Personal 5024 format chiar în Buzău.

Trenul Personal Buzău – București Basarab, pregătit de plecare



13:20

La 34 de kilometri nord de Buzău se află Municipiul Râmnicu Sărat, care are o gară cu o arhitectură interesantă și atrăgătoare. Deși nu are mai mult de 40.000 de locuitori, urbea se remarcă cu o gară proiectată și construită în stil italian de arhitectul Nicolae Mihăescu.

Gara Râmnicu Sărat



14:10

Am trecut chiar și de Mărășești și eram la jumătatea drumului dintre casă și București. Recunosc că nu prea am avut dispoziție să fac poze, însă Ionuț era mai curajos decât mine și a fotografiat câteva aspecte de pe traseu.

În apropierea podului de la Putna Seacă


Râul Putna și urmele viiturilor


Trenul se apropie de stația Putna Seacă



14:20

Dar văzându-l pe Ionuț cu cât devotament își făcea datoria de pasionat feroviar, mi-am scos aparatul foto din amorțire și am început să apăs pe declanșator îndreptând obiectivul către șarpele de metal. Deocamdată, ne aflam la Mărășești și aici ne-am întâlnit cu Personalul 5104, Mărășești – Buzău.

Pod feroviar peste râul Tișița


În brațele vântului, al dumneavoastră


EA-658 la Trenul Personal 5104, Mărășești – Buzău


Număr UIC al cuplului etajat TE 84a



14:30

Mărășești este un nod feroviar important, de aici ramificându-se liniile 507, Mărășești – Panciu, respectiv linia 704, Mărășești – Tecuci. Însă Magistrala 500 urcă lent către Adjud de-a lungul Văii Siretului.

Trenul Rapid ”Nicolae Iorga” ieșea pe linie abătută din Mărășești


În linie dreaptă, pe M500, către Adjud


Atenție, deconectează disjunctorul


Se poate conecta disjunctorul


Limitare de viteză la 70 km/h


Podul peste canalul Siret – Bărăgan


Poduri feroviare peste râul Zăbrăuț



14:40

Până la Adjud, trenul avea să treacă prin Pădureni Putna, Călimănești Vrancea, Pufești și Domnești Târg. De asemenea, pe distanța de 25 km calea ferată întâlnește mai mult de 5 cursuri de apă, dintre care cel mai important este Trotușul.

Poduri după poduri, motive de limitări de viteză


Peroanele stației Pădureni Putna


Spre Adjud


Magistrala 500 între Adjud și Mărășești


Atenție, în 1000 de metri urmează o haltă 


Fotografiam curbele care urmau, una câte una, între Mărășești și Adjud


Halta Călimănești Vrancea


Într-una din curbele mai strânse de pe M500


Îndreptare feroviară


Lăsam în urmă drumul de fier către București


Semnale luminoase de intrare în stația Pufești


Liniile stației Pufești


M500, km234


Limitare de viteză 100 km/h


Peronul Haltei Domnești Târg


Altă limitare, dar de 95 km/h



14:50

După limitări de viteză în cascadă între Mărășești și Adjud, trenul trece pe podurile peste Râul Trotuș și intră în Stația Adjud. Pe partea stângă se află liniile de garare ale locomotivelor CFR (îndeosebi CFR Marfă), iar în acel sfârșit de toamnă am văzut la gard locomotivele care apar în fotografiile ce urmează.

Verde către Adjud


Semnal prevestitor înaintea unor poduri feroviare


Urmează podurile peste Râul Trotuș


Râul Trotuș, văzut printre fiarele podurilor feroviare


Semnal repetitor și o curbă largă înainte de Adjud


Spre Adjud


Intrare în Gara Adjud


EA1-724 cu Trenul Personal Comănești – Mărășești



Și acum, o suită de fotografii cu locomotivele CFR Marfă din remiza Adjud.

40-0446-1 


40-0771-2 


40-0652-4 


40-0483-4 


40-0376-0 


40-0521-1 


40-0495-8 



Adjud a reprezentat un important nod feroviar și tot aici se găsește un triaj de 24 de linii care era folosit intens în perioada trecută. Stația deține și un pasaj denivelat peste Drumul Europen 85, pasaj ce aparține liniei secundare 501, care duce către Siculeni (fostă stația Ciceu) de-a lungul Văii Trotușului și săgetând Carpații Orientali.

Remiza Adjud și placa turnantă din Adjud



Urmează Gara Adjud


Semnele frigului - la Adjud, feroviarii erau îmbrăcați gros


Trenul Personal 5205/5208, Mărășești - Miercurea Ciuc


How it’s made



15:00

Deși cred că gândul v-a trimis la peisajele liniei 501, totuși n-o să vă ”întrerup” visul și vă propun o serie de trei clipuri înregistrate în 2011 pe linia pitorească a Văii Trotușului:http://www.youtube.com/watch?v=gC-yEpt3LE0 și http://www.youtube.com/watch?v=fIoRHyON6_ șihttp://www.youtube.com/watch?v=-iDjha0nArY . Revenind, reamintesc că ne aflam în Trenul 751 cu direcția Suceava.

Între Adjud și Bacău, trenul circulă cu 120 km/h


Trenul Internațional 383 Bulgaria Express tractat de EA1-891


Cu 120 km/h, către Bacău


Curbă între Adjud și Bacău



15:10

Lumina serii începea să fie prezentă cu tentele ei roșiatice pe relieful Văii Siretului. Trenul gonea în viteză spre Bacău, astfel că distanța de 59 de kilometri dintre Adjud și Bacău este parcursă în 38 de minute.

Atenție, urmează o zonă neutră


Nu știu trenul, nu știu locomotiva. 


Spre Bacău



15:20

Am observat un trafic slab de mărfare în acea zi de vineri, însă un Sulzer cu vagoane GPL și cereale staționa în stațai Galbeni (km 324).

VS, VS!! 


Coada unui tren cu cereale în stația Galbeni


Același mărfar cu Sulzer și vagoane cu GPL



15:30

La Bacău ne-am întâlnit cu Trenurile Rapid 754 de București Nord și Personalul 5444, Pașcani – Bacău. Nu stăm decât 2 minute și fluierul șefului de tren este auzit de mecanicul locomotivei, pornind trenul către Suceava.

Încă puțin până în Bacău


EA1-717 cu Trenul Rapid 754 Petru Rareș, Suceava/Botoșani – București Nord



15:40

Frigul s-a instalat așa cum trebuie în trupurile noastre care au stat la fereastra vagonului de vreo 3 ore. Era aproape iarnă… Dar trenul fuge, fuge, nimeni nu-l ajunge!

În drum spre casă, cu Ionuț


Aleargă, trenule, aleargă să ajungem acasă mai repede! 


Intre Bacău și Roman, tot cu 120 km/h


Găsiți asemănările? 



16:00

Între Bacău și Roman sunt doar 43 de kilometri, viteza trenului nu scade sub 110 km/h decât înaintea podurilor peste râul Moldova și curbei în formă de S care întâmpină trenurile care vin dinspre Sud. Tot aici merită să amintim că există o remiză și o placă de întoarcere a locomotivelor care datează încă din 25 decembrie 1869.

Câmpia Siretului și Magistrala feroviară 500



Poduri peste Râul Moldova, semn că ne apropiem de Roman


Tancuri. Foarte multe tancuri la Roman


Succesiune de curbe, cele mai strânse de pe M500, înainte de Gara Roman


Gara Roman, luminată de Apus


Semnale luminoase de ieșire din Stația Roman



16:10

Și uite așa am trecut și de Roman, moment care a semnificat și retragerea Soarelui de pe bolta cerească. Oficial, seara a început! Ecoul roților de tren răsuna în urechile noastre și ne mai dădea încă putere să dârdâim pe coridorul vagonului.

Un LDH îndatorat cu manevra celor de la MittalSteelRoman


Soarele apune la sfârșit de toamnă


La revedere, Soare! Pe mâine…



16:20

În drumul spre Pașcani ne-am întâlnit cu Personalul de Iași – Bacău tractat de locomotiva electrică EA1-708.

Trenul Personal 5407/5404, Iași – Bacău


Înainte de Pașcani



16:30

La Pașcani, trenurile de lung parcurs au o staționare de aproape 10 minute pentru ca revizorii tehnici să aibă timp să efectueze revizia în tranzit a trenurilor care vin de la sute de kilometri depărtare. Astfel că Ionuț a avut inspirația să realizeze și un cadru cu locomotiva EA1-829, ”vinovată” de bunul mers al trenului Rapid ”Nicolae Iorga”.

Trenul Personal 5443, Bacău – Pașcani


Locomotiva EA1-655 la Trenul Personal 5507, Pașcani - Suceava Nord


EA1-829, la tractiunea Trenului Rapid 751, București Nord - Suceava Nord


Ionuț, alaturi de locomotiva electrica EA1-655



De la Pașcani la Dolhasca mai sunt doar 21 de kilometri, așadar ne-am pus aparatele foto în bagaje și ne pregăteam cele necesare să coborâm la timp. La Dolhasca ne aștepta Trenul Personal 5537 spre Fălticeni, care atunci era un tren Săgeata Albastră, Siemens Desiro VT 642.

Sper că v-a plăcut Excursia FeRoviaRă de pe M500 alături de Ionuț, prilej cu care vreau să-i mulțumesc pentru acceptul de a publica fotografiile în această postare de blog. Filmul plimbării poate fi urmărit în clipul de mai jos!

4 comentarii:

  1. Domnilor, va felicit pentru reportaj!
    Se vede de la o posta ca sunteti pasionati de trenuri! Doar in virtutea acestei pasiuni imi ingaduiesc sa va adresez o intrebare: stiti cumva ce culoare avea catifeaua la clasa I, in acceleratul Iasi-Bucuresti, la anul de gratie 1912? Oscilez intre rosu si albastru.
    Va multumesc anticipat!
    Radu Niciporuc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună ziua, domnule Radu Niciporuc! Mulțumesc și mulțumim pentru comentariul dvs.! Nu cunosc catifeaua clasei I a trenului Accelerat Iași - București din 1912, dar Trenul ”Moldovița” care a circulat în 2011 în Suceava a avut catifea roșie la vagonul de clasa I!

      Toate cele bune!

      Ștergere
    2. Stimate domnule Mishu,
      va multumesc pentru raspunsul promt. Intamplarea face ca intuitia D-voastra sa fie in acord cu realitatea faptelor. D-l Radu Bellu - un "tatic" al istoriei feroviare din Romania, mi-a confirmat - l-am cunoscut pe acest veteran al culturii feroviare romanesti, prin intermediul unui interviu aparut in DILEMA VECHE - ceea ce D-voastra mi-ati sugerat. Rosul catifelei a fost, si a ramas de-a lungul timpului, culoarea clasei I pe caile ferate romane. Cu multumiri si salutari amicale! R.N.

      Ștergere
    3. Aaa... a fost acel număr de ziar dedicat ”Mersului cu Trenul”... Îmi pare bine că ecoul meu a ajuns acolo unde trebuie. Da, deși mulți nu îl înghit pe Radu Bellu, eu i-am citit cărțile, pagină cu pagină, și am avut multe de aflat. Păcat că în prezent nu mai există așa mulți oameni care să ”facă” ceva pentru păstrarea istoriei de cale ferată. Da, am călătorit de la Moldovița la Suceava Burdujeni, la clasa I, cu un vagon de epocă de un roșu catifelat pe care și acum mi-l aduc aminte. Voi dedica un ”blog” pentru acea superbă zi de August, 2011.

      Cu respect, Mihai Tudosă.

      Ștergere