Excursii cu trenul în România: M510: Falticeni, linia industriala METADET

2 martie -=- De veghe în lanul... de linii ferate ale fostului METADET

Într-o duminică frumoasă de 2 martie 2008, am luat bicicleta din dotare (care m-a servit cu demnitate mai bine de şapte ani de zile) şi am purces, iniţial, la o plimbare spre ieşirea din Fălticeni spre Suceava, ca mai apoi să mă întorc în zona... cunoscută şi pe 24 februarie – fosta CHIMIE Fălticeni, cunoscută şi sub numele de METADET – bomba Fălticeniului., zonă situată la ieşirea din Fălticeni spre Dolhasca.

Ne întâlnim cu un Honda Accord, model care mi-a atras atenţia în ultima vreme. Având în vedere că a obţinut locuri fruntaşe în testele de durabilitate, personal mi-aş dori să deţin o astfel de maşină. Dar în rest, optez pentru bicicletă sau transport în comun sau... chiar "pe jos".

Honda Accord

De pe E85 se vede frumos releul de televiziune aflat la câţiva km de Suceava. De acest reper mi-a spus tata când eram mic, iar de-atunci spun tuturor despre el. Caracterizează zona şi... te poţi orienta rapid prin teritoriu!

Releul de televiziune

Ne apropiem, de acum, în zona numită înainte "Chimie", mai apoi METADET. De pe stradă se poate observa un turn foarte înalt, care străjuieşte deasupra unei clădiri albastre (îngrijite, cât de cât), însă tot ce urmează după ea se rezumă la cărămidă, fiare, tablă şi deşeuri.

Ce-a mai rămas la Chimia Fălticeni...

14:45
Am ajuns la intersecţia căii ferate cu drumul care duce spre Ţarna Mare, fotografiind Crucile Sfântului Andrei, ale căror culori, galben şi roşu, atrag atenţia asupra zonei. Mai apoi, avem o privelişte a dealului pe care urcă personalul de Dolhasca-Fălticeni, precum şi o altă vedere spre Preuteşti. Crucea din fier de lângă calea ferată şi şosea marchează un accident de care nu ştiu să văd spun prea multe.

...spre Ţarna Mare

Crucea Sfântului Andrei

Spre Preuteşti, Dolhasca

Spre Fălticeni

14:50
În continuare, se observă un teren mai ridicat faţă de linia ferată, zonă deluroasă pe care o voi parcurge şi eu. Am dat doar de balastru, stâlpi de beton şi pe ici-pe colo: arbuşti. În partea stângă îşi aveau sediile diferite societăţi comerciale, care se pare că au activitate în zonă. Fiind duminică, n-am putut observa decât nişte paznici (în patru picioare).

Intrare pe tărâmul Chimiei Fălticeni

Ne-am apropiat de punctul forte al întâlnirii noastre, iar peisajele cu pricina vi le prezint în cele ce urmează. Menţionez că aici, acum 10 ani, existau multe căi ferate pe care parcau vagoane încărcate cu diferite substanţe chimice folosite la producerea detergentului sau a plexicului.

...spre Fălticeni

15:00
După survolarea zonei înalte, am urmat calea ferată şi am călătorit pe iarba verde de lângă gardul de beton. Iazul se vedea frumos şi aştepta pescarii să-şi vâre bota-n baltă.

Iarbă verde... peste un covor gri de amintiri

Ne-am aflat în faţa semnalului prevestitor, ca mai apoi să mă apropii mai tare de METADET. Se văd tranşee în miniatură, acoperite cu licheni, semn că aici a existat (şi) cale ferată.

Vedere spre Preuteşti, Dolhasca

Semnalul prevestitor al semnalului de intrare în Gara Fălticeni

Introducere...

Urme...

"Memorialul durerii" se numea emisiunea pe care o urmăream când eram mic, pe TVR1, sârma ghimpată din imagine trimiţând express la producţia difuzată la televizor, în trecut. E trist... cum spunea un prieten cu aceeaşi pasiune ca şi a mea, cortexedge. E trist pentru că o fabrică în care intrau peste 1.000 de oameni zilnic, acum n-a ajuns decât patria hoţilor şi-a câinilor (şi a unui pozar, din când în când). După câteva cadre trase, am mers pe nişte urme de maşină aflate în imediata aproapiere a căii ferate. Privind înapoi, spre Preuteşti, observăm un cer albastru şi un început de primăvară... liniştit.

"Memorialul tardiv al durerii"

Înaintând spre fabrică

Peisaje adiacente METADETului

Se vedea un IFRON şi un alt vehicul mic de transportat materiale, totodată, în faţa lor, aflându-se un schelet de bloc înalt, prin care vântul îşi făcea trecerea scoţând sunete ciudate şi înfricoşătoare.

Rămăşiţe... care încă trăiesc prin amintirile oamenilor de aici

Am ajuns şi în faţa faptului, înaintea mea venind un zgomot urât, provocat de tăieri de tablă. Mă uitam în gol, dar nu vedeam pe nimeni. Să fi fost vântul cel care îşi făcea de cap?

Privire unghiulară... timidă

În timp ce urmăriţi imaginile care urmează, vă precizez că acest Combinat Chimic de la Fălticeni se dorea a ajunge al doilea producător de polimetacrilat de metil din ţară, după Copşa Mică, tot în aceeaşi unitate existând o staţie de descărcare de păcură pentru încălzirea oraşului.

Gri... şi uriaş

15:10
Am continuat să mă deplasez de-a lungul liniei 510, în stânga mea zăcând foarte mulţi stâlpi din beton, sunt curios ce se va întâmpla cu ei. Tot urcând spre deal, curba liniei sus-menţionate a fost suplimentată cu un strat nou de pietriş. Încet-încet, am ajuns şi în dreptul staţiei de descărcare a păcurei. Din păcate, acum au rămas doar ruine, îmi pare rău că nu am fotografii vechi să vă prezint ce multe linii au existat aici. Acum puteţi observa, aşa cum observ şi eu, doar traversele din beton.

Linie îngrijită

Confuzie... Ruinare...

Linie dezafectată

Pe aici veneau vagoanele cu păcură

Aici este o inimă a două căi ferate, iar în spate CHIMIA şi un canal de lucru. Biserica de la "Grădini" se învecinează cu această uzină, clopotele ei auzindu-se, mai ales, atunci când vin ploi cu tunete.

Fostă inimă a unor căi ferate ce duceau spre Gara Fălticeni

Staţia de descărcare a păcurei

Două cazane mari şi un turn înalt de evacuare

Biserica de la "Grădini"

15:15
Cabina acarului era pustie (mă mir cum mai stătea în picioare), dar imaginea prezintă o vedere generală a ceea ce a fost, înainte, acest complex feroviar. Ziua, noaptea, mecanicii din zonă erau datori să ducă şi să aducă vagoane cu păcură necesară încălzirii oraşului, care mai târziu s-a dovedit a fi defectuoasă şi fără profit.

Pe aici treceau locomotive...

Pe aici lucrau acari...

Pe aici era activitate...

Oase au mai rămas... atât... pe aici

M-am despărţit de această zonă neagră a Fălticeniului şi am urcat spre semnalul de intrare al gării, cu iazul în dreapta şi cu depozitul de fier vechi în stânga. M-am întâlnit, între timp, cu P5538, tren compus dintr-o locomotivă diesel-electrică Sulzer de 2100 cai putere şi împreună cu cele două vagoane ale sale, plecând pentru penultima duminică din Fălticeni.

P5537, Fălticeni-Dolhasca

Acum se merge pe jos, însă înainte se circula FeRoviaR

Iazul Şomuzul Mare, în dreapta

Se observă semnalul de intrare în Gara Fălticeni. O dată plecat trenul de după-amiază, semnalul mecanic ia poziţie de liber pe linie abătută cu viteză redusă.

Vedere spre ultima zvâcnire de inimă a căii ferate

15:20
Da-da, depozit de fier vechi şi veţi vedea în continuare dispoziţia şinelor în acea zonă. Multe dintre bucăţile care formează gardul de ciment sunt umplute cu graffiti.

Graffiti

Depozitul de fier vechi din Şoldăneşti

Cele două linii ferate care coboară din gară ajung să se despartă în dreptul intrării depozitului de uleiuri pentru maşini, depozit cu numele de Pirana Trading. Linia 510 îşi continuă drumul, pe când linia industrială se împarte de două ori în două, prima dintre linii ducând spre Pirana, iar apoi a doua - spre depozitul de fier vechi. Ultima ramură rămasă se termină brusc, urmând să se vadă începtul unei căi ferate cândva funcţionabile.

Despărţirea spune totul... Rămâne doar o chestiune de timp până la uitarea definitivă

Vă mai pot spune că linia de la fier vechi nu mai este folosită, în schimb cea de la uleiuri - prin persoana juridică a firmei Pirana Trading... pot spune că reprezintă unul dintre cei câţiva agenţi comerciali care sprijină transportul feroviar din Fălticeni. Începând cu 1 iunie, va intra şi Kronospan pe pistă, firma dorind să aibe mărfarul propriu cu 20 de vagoane de deşeuri lemnoase pe săptămână. Lucru îmbucurător pentru... cei care lucrează în acest domeniu în Fălticeni.

Şi totuşi, se circulă!