Se afișează postările cu eticheta z6100. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta z6100. Afișați toate postările

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Nopti feroviare la Pascani

septembrie 2010 – Activitate FeRoviaRă în stația Pașcani

Nu știu dacă v-am întrebat până acum: care este gara care v-a mâncat cele mai multe nopți? Având în vedere și titlul acestui articol, deja puteți intui răspunsul meu la întrebare: Gara Pașcani. Așa cum știți, studenții beneficiază de reduceri importante la călătoria cu trenul de până la 50%. Așadar, luam seara trenul accelerat București - Vatra Dornei Băi și ajungeam în jurul orei 3 în Pașcani. Ei, și până venea trenul de Fălticeni întâmpinam tot felul de scenarii: de la adiere plăcută a vântului până la crivăț crunt. Dar scoteam aparatul foto din buzunar și vehiculele feroviare imortalizate mai încălzeau atmosfera…



Călător în noapte cu Trenul Accelerat București - Vatra Dornei Băi





 




vineri, 1 mai 2015

Linia ferată dintre lacurile Fundeni

19 iunie 2010 -=- Trenuri între București Obor și Magistrala 800

Având la activ câteva vizite în stațiile Basarab, Carpați și Gara de Nord, am hotărât cu colegul de facultate să ieșim și pe alte rute cu specific feroviar: Gara Obor – Pantelimon – Pasărea. Despre istoria căii ferate București Nord – București Obor – Pantelimon – Pasărea puteți citi aici, eu vă mai pot spune că în prezent linia asigură legătura trenurilor de la Gara Obor la Gara Pantelimon – stație de pe magistrala 800.

Era sâmbătă, așteptam un pachet cu bunătăți de acasă, ocazie cu care am plecat la plimbare. În cei 40 de kilometri parcurși cu bicicletele ne-am întâlnit cu o ramă electrică de pe ruta București Nord – Pantelimon – București Obor, dar și cu Personalul București Obor – Constanța.


Trenul suburban București Obor - Dragonul Roșu – București Nord


Trenul București Obor – ”Remat Constanța”


duminică, 25 ianuarie 2015

Un răsărit de Soare… pe magistrala feroviară București – Constanța

30 aprilie 2010 -=- Activitate FeRoviaRă București Băneasa

Am condus cu bucurie o bună prietenă la Aeroportul Băneasa, motiv pentru care am zăbovit câteva momente pe linia de tren care leagă Bucureștiul de Constanța. Era mijlocul primăverii, simțeam, pur și simplu, o explozie de viață a mediului înconjurător, toți copacii verzi mă sufocau cu aer curat, cântecelele calde și maiestuoase ale păsărilor abia întoarse din Țările Calde îmi creau o bucurie interioară extraordinară.

Tot aceste imagini plastice și auditive erau decorul din acea dimineață în care așteptam trenurile… Dar nu le așteptam ca să circul cu ele, ci le așteptam să le admir, să le sorb din enorma energie cinetică pe care o emit, trilul naturii luându-se la întrecere cu zgomotele aparent asurzitoare ale roților vagoanelor de marfă sau de călători…

Ora petrecută pe Magistrala 800, de la 06:00 la 07:00, avea să-mi confere ocazia de a filma și fotografia trei trenuri, dintre care două de călători și unul de marfă. Mai jos sunt fotografiile cu pricina, alături de scurtul film calm, relaxant, recomandat a fi urmărit dimineață alături de o ceașcă de cafea… în așteptarea primăverii.




Un tren CFR Marfă cu vagoane Uacs


duminică, 12 ianuarie 2014

Cu trenul de la Salina Cacica la Gara Burdujeni

8 septembrie 2009 -=- Excursie FeRoviaRă Cacica – Suceava

Așa cum spuneam în articolul precedent, rama electrică cu care am venit de la Suceava avea să mai staționeze în Cacica aproximativ o oră, în timp ce spre Suceava venea un alt tren Personal dinspre Ilva Mică. În mod normal, ruta acestui tren era pe varianta Lucăcești, inaugurată la 1964, mai eficientă din punct de vedere al profilului liniei.

Ei și uite așa de la orizont, de pe dealurile localității Cacica, cobora, efectiv, un tren format dintr-o locomotivă electrică EA 5100 kW și 3 vagoane de călători. N-am stat pe gânduri și am urcat într-unul din vagoane, poziționându-ne pe coridor pentru a realiza ultimele fotografii de pe ruta 513, Dărmănești – Cacica.

Am fost plăcut surprinși când, opriți la Suceava Nord, între ora 11 și 13 am fost martori la o activitate feroviară deosebit de aglomerată, cu trenuri de călători venind dinspre București sau chiar Sofia, tractate de locomotive electrice sau automotoare diesel făcând serviciu pe rute locale.


Trenul Personal Ilva Mică - Suceava intra în Gara Cacica


Trenul InterCity 551 cu vagon restaurant sosea în Gara Suceava Burdujeni





joi, 4 iulie 2013

Trenuri din Franta traind a doua viata in Romania

6 iulie 2009 -=- Excursie FeRoviaRă București Nord - Pantelimon


Ar fi trebuit să fie prima zi de practică… dar s-a terminat mai repede decât ne așteptam. După ce ni s-au prelucrat normele de protecție a muncii și am cunoscut personalul Reviziei de Vagoane Grivița București, am avut răgaz să citim Instrucția 250 cu privire la Revizia și întreținerea vagoanelor în exploatare.

Și cum eram aproape de gară, am plecat împreună cu câțiva colegi de facultate până la stația Pantelimon de pe Magistrala feroviară 800, într-o plimbare FeRoviaRă de nici 20 de kilometri. Am călătorit cu o ramă electrică ex-SNCF de tip Z6100 care făcea serviciu pe Trenul urban București Nord – Dragonul Roșu – București Obor. Pe această porțiune, calea ferată era aproape nouă, iar trenul a circulat cu viteză sporită - 70-80 km/h.


Rama RIO-RIB a Regiotrans ca Tren Accelerat Brașov – București – Constanța


Trenul București Nord – București Obor în Pantelimon



duminică, 30 iunie 2013

Locomotive casate la PetroUtilaj Campina

20 iunie 2009 -=- Excursie FeRoviaRa Brasov - Campina

După excursia cu trenul de la București la Brașov prezentată într-un blog anterior, am urcat și am coborât cu telecabina Kanzel de pe Masivul Postăvaru, ca în final să facem drumul îndărăt spre București.

Am călătorit cu Trenul Accelerat 1622, Timișoara Nord – Sibiu – București Nord, iar cele câteva fotografii făcute la drumul de întoarcere vă sunt prezentate mai jos. Sunt cam puține, nu am avut acea tragere de inimă pe care am avut-o de dimineață, când fotografiam din kilometru în kilometru. Totuși, am fotografiat două locomotive diesel-hidraulice, LDH45 și LDH70, din curtea celor de la PetroUtilaj Câmpina, într-o stare degradată și cu motoarele diesel demontate. Vorba unui specialist de locomotive din Brașov: ”În furnal au apărut, în furnal vor dispărea!”


Ne luam ”La revedere!” de la Valea Prahovei


Locomotiva diesel hidraulică descompletată la PetroUtilaj Câmpina

luni, 28 mai 2012

Plimbare prin orasul Vatra Dornei

12 septembrie 2008 -=- Vatra Dornei: Scurtă plimbare în staţiunea parcului cu veveriţe

Eram în Vatra Dornei dintr-o dorinţă mai veche de-a mea de a admira veveriţele din Parcul Dendrologic. Cu un timp disponibil de doar câteva zeci de minute pentru plimbare, am luat la pas câteva străzi din Vatra Dornei, am traversat podul peste râul Dorna şi am inspirat aer curat la umbra copacilor din parcul cu veveriţe. 

Am recunoscut, atât cu ajutorul hărţii, cât şi cu participarea lui Dan din Vatra Dornei, câteva clădiri interesante şi frumoase din această urbe. Până a ajunge la vizionarea fotografiilor, amintesc, pe scurt, decât de Gara Vatra Dornei Băi, Clădirea Primăriei, Hotelul Maestro, Biserica „Sfânta Treime”, Turnul izvorului, Clădirea Cazinoului, Pârtia PARC şi nu în ultmul rând, veveriţele din Parcul Verde. Pentru informaţii detaliate despre acest colţ de rai împrejmuit de munţi şi coline vă invit să accesaţi wikipedia aici.


Castelul FeRoviaR cu rol de vamă pentru trenurile care trec din Moldova spre Transilvania şi viceversa


Calatorie cu trenul de la Suceava la Vatra Dornei

12 septembrie 2008 -=- M502: Excursie FeRoviaRă Suceava - Vama - Vatra Dornei

Dragii mei cititori, vă invit în continuare la o călătorie virtuală într-un spaţiu aproape magic, unde verdele este culoarea dominantă, unde aerul curat este prietenul cel mai bun, iar cântecul şinelor şi al trenului gonind pe calea ferată este hrana călătorului... Poate este puţin exagerat, dar vreau să mă credeţi pe cuvânt că ceea ce am văzut atunci pe linia 502, Suceava – Ilva Mică (şi mai departe până la Beclean pe Someş), nu a mai fost egalat de niciun traseu de pe toată reţeaua de căi ferate a României.

Mai mult de 150 de kilometri sunt înconjuraţi, flancaţi, înecaţi, acoperiţi, cu verde, foarte mult verde. Extrem de mult verde pe kilometru pătrat, transpus cât am putut mai fidel în cât mai mult verde pe centimetru pătrat de fotografii. Dintre oraşele şi satele prin care am trecut amintesc aici de Gura Humorului, Frasin, Vama, Câmpulung Moldovenesc, Sadova, Pojorâta, Mestecăniş, Iacobeni, Argestru. Nu am surprins prea multe locomotive sau alte vehicule FeRoviaRe, aici natura cu formele ei rotunde au îngrămădit accesul civilizaţiei. Şi totuşi, minunea de a străpunge dealurile şi munţii, făurită de om şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a împlinit încă din anii 1900. Carele trase de bestii pufăitoare au creat emoţie şi încântare în rândul localnicilor, în timp ce industriaşii şi-au frecat mâinile cu lăcomie văzându-se cu copacii, straşnicii copaci ai Bucovinei în mâinile lor.


La Mestecăniş, calea ferata ia proporţii artistice şi bate recorduri naţionale



În mare, calea ferată Dărmăneşti – Vatra Dornei, cu lungimea de ~108 kilometri, se află în Nord-Estul Carpaţilor Orientali. Linia străbate zone de şes, dealuri şi munţi, având curbe cu o rază mai mică de 200 de metri, iar declivităţi cu valorile cele mai mari din ţară. Altitudinea staţiei Dărmăneşti este de 294 de metri, iar staţia Vatra Dornei se află la 798 de metri deasupra nivelului mării. Gara din Gura Humorului este situată la 469 de metri, linia urcând continuu până la Vama (531 metri), Câmpulung Moldovenesc (637 metri) şi până la punctul de altitudine maximă – Mestecăniş. Numit şi vârf de pantă, staţia se găseşte la 948 de metri altitudine. Declivitatea maximă întâlnită este de 28 mm/m între staţiile Valea Putnei şi Mestecăniş.

Lucrările pregătitoare construirii liniei au fost finanţate de firmele „Louis Ortileb” şi „CO MUNCHEN”, acestea începând în 1884 şi finalizându-se la 1 mai 1888, când s-a inaugurat tronsonul de cale ferată Dărmăneşti – Câmpulung (71 de kilometri). După câţiva ani, lucrările se continuă pe o distanţă de 15 kilometri până la Valea Putnei (9 ianuarie 1901) şi mai departe încă 22 de kilometri până la Vatra Dornei (data inaugurării: 28 octombrie 1902).


Din punct de vedere personal, au fost câteva probleme în această excursie (am plătit preţ mare pe bilet întreg, m-am accidentat pe traseu, am fost chestionat de poliţie), dar şi rezultatele s-au dovedit a fi pe măsură – suprinderea liniei 502, Suceava – Ilva Mică, aşa cum a fost ea într-o zi de toamnă a mileniului 3. Nu-mi rămâne decât să vă invit la o poveste în care autorul este natura, iar personajul nu este decât un suflet doritor de cunoaştere a trecutului şi a prezentului în materie de istorie feroviară românească.

Un revizor de cale salutând mecanicul ramei electrice


O plimbare feroviara prin Garile Sucevei

29 august 2008 -=- Suceava: Activitate FeRoviaRă în Gările Iţcani şi Burdujeni


A trecut multă vreme de când Gara Burdujeni nu mai fusese vizitată (aproape 45 de zile) astfel că m-am hotărât să revăd zona feroviară a Sucevei şi să mă plimb pe ruta de 3 kilometri ce leagă cele două gări sucevene: Iţcani şi Burdujeni. După ce am vizitat gările din Paşcani, din Iaşi, din Bucureşti, din Bacău şi din Piatra Neamţ, aveam să mă întorc pe peroanele Gării Iţcani unde plecam spre tabere la mare sau în alte locaţii de neuitat: Tabăra Muncel, Tabăra Delfinul, Tabăra Pustnicu sau Tabăra Lacu Sărat.

Pe lângă fotografiile cu trenuri şi cu infrastructura suceveană, vă voi prezenta câteva informaţii despre Locomotiva Diesel-Electrică de 1250 de cai putere oferite de un specialist de la Faur Bucureşti. Diferenţele dintre aceasta şi Locomotiva Diesel-Hidraulică de 1250 de cai putere sunt aproape insesizabile la aspectul exterior, însă însemnate la interior. Dar până acolo şi până atunci…


Capota mică a locomotivei 69-0028-6


luni, 30 noiembrie 2009

M514: Suceava - Vama - Moldovita

30 aprilie 2008 -=- Excursie FeRoviaRă între Obcinile Bucovinei


După Paşte, elevii iau vacanţă şi merg la bunici, acasă la părinţi sau la rudele cele mai dragi. Şcolar fiind în clasa a XII-a, am beneficiat de vacanţă şi am plecat cu aparatul foto în buzunar spre Moldoviţa. Traseul pe care l-am urmat a fost Suceava (Burdujeni) – Suceava Vest – Gura Humorului – Vama – Moldoviţa şi a durat 2 ore şi 20 de minute. Am traversat dealurile Sucevei, dealul Ciungilor, am trecut prin depresiunea Gura Humorului, peste râul Suha şi am ajuns în Moldoviţa, localitate situată între Obcina Mare şi Obcina Feredeului.

Submagistrala 514, Vama – Moldoviţa, a făcut parte din Căile Ferate Bucovinene. A fost construita de firma austriacă Louis-Ortlieb&Co din Munchen. Linia porneşte de la Vama (situată la o altitudine de 533 m) şi urcă de-a lungul Văii Moldoviţei pe o distanţă de 20 de km, ajungând la Moldoviţa (645 m altitudine).

Calea ferată a fost folosită începând cu 1 august 1889 pe traseul Vama - Dragoşa, iar mai apoi pe traseul Vama - Dragoşa - Vatra Moldoviţei - Moldoviţa, după 15 august 1889. Iniţial, scopul construirii a fost transportul de masă lemnoasă din pădurile bogate ale Bucovinei, ulterior obţinându-se permisiunea traficului de călători. Astfel, în 1904 se înfiinţează haltele de călători de la Dragoşa, Vatra Moldoviţei şi Moldoviţa. Până în 1908 vor fi înfiinţate şi haltele de la Frumoasa şi Valea Stânei. Dintre caracteristicile tehnice ale liniei amintim declivitatea maximă de 25 mm/m, raza de curbură minimă fiind de 150 de m.



Automotor diesel în Gara Moldoviţa
UA-11835228-1