Se afișează postările cu eticheta LDH125. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta LDH125. Afișați toate postările

duminică, 10 mai 2015

Călătorie feroviară până pe malul Mării Negre

16 iulie 2010 – Linia București – Constanța, în reabilitare

1 miliard de Euro și 10 ani. Atât a ”înghițit” reabilitarea liniei ferate București – Constanța. Probabil că dacă s-ar fi construit de la zero, costurile ar fi fost mai mici. Dar s-au scris kilometri despre această lucrare care a durat… prea mult, probabil.

În fine, ne trezisem dis-de-dimineață să prindem Acceleratul 1822, Arad – București Nord – Constanța – Mangalia, pentru a beneficia de un week-end la Marea Neagră. În drum spre litoral am reușit să imortalizez, în câteva puncte, magistrala de cale ferată care era în plin proces de reabilitare.


Tren de lucru cu vagoane Eakkmos încărcate pentru reabilitarea liniei Constanța – București


Locomotiva 43-0107-3 de la Unifertrans


Cu WoLa Komatsu WA320 pe plajă :-)

miercuri, 6 august 2014

Culoarul Brașov - Sighișoara - Coșlariu înainte de modernizare

13 martie 2010 -=- Excursie FeRoviaRă Brașov – Teiuș - Cluj-Napoca

Călătoream pentru prima dată spre Cluj-Napoca. Traversam depresiunea colinară a Transilvaniei, de la Sud-Est la Nord-Vest, de-a lungul magistralei feroviare 300, București Nord. După ce am trecut munții prin Valea Prahovei (link), am urmat pentru 50 de kilometri cursul Oltului, după care am traversat Podișul Târnavelor până la Blaj de-a lungul culoarului Târnava Mare. 30 de kilometri de la Teiuș la Războieni am avut Mureșul ca partener de călătorie, ca după 6 ore de mers și 330 de kilometri să ajungem în orașul scăldat de apele Someșului Mic.

Traseul de cale ferată din zona Defileului de la Racoș, între stațiile Augustin și Racoș, este amintit de Geo Bogza în a sa formidabilă lucrare ”Cartea Oltului”, spunând că ”din câmpie, Oltul nu ia cu el decât un drum îngust și linia de cale ferată care, strânsă lângă ape, se duce spre Sighișoara. Din nou trenuri trec, când pe un mal, când pe altul, trezind vuietul podurilor metalice, cu locomotivele pufăind și cu sute de capete omenești la ferestre. În goana lor nebună, sub ochii călătorilor, se desfășoară o amețitoare horă de vulcani stinși.”

Linia pornește din Brașov (altitudine de 560 de metri) și coboară continuu până la stația Rupea (450 de metri). De aici urcă aproape 80 de metri până la stația Beia, unde găsim curba cea mai strânsă – rază de 265 de metri, dar și panta maximă caracteristică de 10 mm/m, ca mai apoi să coboare până la Teiuș, pe malul râului Mureș, la 365 de metri.


Locomotiva 060-EA-001 a fost grav avariată pe tronsonul Brașov – Sighișoara


LDH 81-0329-3 de la CFR Marfa cu o naveta de Fals-uri cu Lignit de la minele Căpeni, jud. Covasna


Curbă și contracurbă înainte de Blaj


Gara Teiuș



vineri, 16 mai 2014

Locomotive ascunse vara de vegetatie, vizibile iarna

26 decembrie 2009 -=- Călătorie de iarnă de la București la Suceava

După un Crăciun (unicul) petrecut la București, am părăsit capitala unde zăpada era doar atât cât să-ți ajungă la șireturile pantofului, pentru a ajunge la Suceava, acolo unde zăpada era până la genunchi.

Călătoria cu trenul a început la ora 11 cu Trenul Rapid 751, București Nord – Suceava/Botoșani, iar timp de 6 ore am privit câmpurile și dealurile pe geamurile vagonului încălzit. Din fericire, lipsa vegetației de-a lungul Magistralei 500 a permis ochiului meu și al obiectivului camerei foto ”accesul” vizual spre locomotivele care deserveau diverse căi ferate industriale.


Locomotiva LDE 130-025 avariată în apropiere de Focșani

luni, 10 martie 2014

Călătorie feroviară pe linia Buzău – Nehoiașu

10 noiembrie 2009 -=- Excursie FeRoviaRă Buzău – Berca – Nehoiașu
 

Calea ferată Buzău – Nehoiașu a fost construită de banca Marmorosch-Blanck și Compania din București prin Societatea Anonimă a căii ferate la începutul secolului XX, fiind inaugurată la 30 ianuarie 1909. În lungime de 73 de kilometri, linia se află în zona de curbură a Carpaților Orientali. Ea pornește de la Buzău (100 m altitudine), urmează cursul râului Buzău și a șoselei naționale Buzău – Brașov, șerpuind printre dealurile subcarpatice, ajungând până la Nehoiașu (400 metri).

În trecut, calea ferată era folosită în special pentru transportarea resurselor forestiere, balastiere și ca plan secundar, era folosită ca mijloc de comunicație pentru călători. În prezent, în procesul ei de restructurare și adaptare, managementul căii ferate ar trebui să fie orientat către transportul de turiști, de navetiști, de studenți și de pensionari. Din păcate, ”dubele” și transportul rutier a luat ”fața” căii ferate, oferind servicii rapide, ieftine și uneori, confortabile.

Dar calea ferată oferă un atuu foarte puternic: posibilitatea ca turiștii și studenții să poată transporta un volum mai mare de bagaje, să poată fi însoțiți de echipament sportiv (biciclete, skiuri). Sunt multe trasee turistice care așteaptă să ofere turiștilor clipe relaxante, băi de oxigen și de verdeață, precum și o priveliște superbă de pe Vârful Penteleu.



Trenul Personal Nehoiașu - Buzău, pregătit de plecare





duminică, 2 septembrie 2012

17 trenuri în 100 de minute la Ploiești Vest

2 octombrie 2008 -=- M300: Activitate FeRoviaRă Ploiești Vest

Ploiești Vest este o gară importantă de pe Magistrala 300, cea de-a doua ca mărime din Ploiești (după Ploiești Sud și înainte de Ploiești Nord) și deservește calea ferată către Brașov și mai departe spre Vestul României. Toate cele 5 linii sunt folosite la capacitate maximă, acestea primind trenuri de marfă și de călători.

Totodată, la nici un kilometru de stație se desparte linia secundară 302 care leagă localitățile Târgoviște și Pietroșița de Ploiești, în timp ce la kilometrul 66 pe M300 se desparte linia 306 care duce spre Slănic. Un reportaj pe linia de 34 de kilometri între Buda – Slănic puteți urmări aici.





UA-11835228-1