Se afișează postările cu eticheta 2009. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 2009. Afișați toate postările

vineri, 23 mai 2014

Ultima locomotivă de la CFR Călători la Fălticeni


31 decembrie 2009 -=- Trenul Personal Fălticeni – Dolhasca

În ultima zi a anului 2009, o ultimă locomotivă diesel-electrică de 2100 de cai putere părăsea Gara Fălticeni. Spun o ultimă locomotivă deoarece serviciul pe ruta Fălticeni – Dolhasca a fost asigurat de un automotor Desiro între martie 2008 și martie 2010. După această dată, Regiotrans a închiriat această linie pentru 4 ani, iar mai multe informații despre această stare de fapt o puteți citi într-un articol Monitorul de Suceava. S-a întâmplat ca în ziua de 31 decembrie 2009 să fie prezent, la Fălticeni, un tren format din locomotivă LDE 2100 CP + vagoane de călători deoarece automotorul Desiro nu a fost disponibil.

Dar atunci era iarnă, era duminică, din cele patru perechi de trenuri, circulau doar 3. Pentru oricine din zonă era clar că transportul feroviar de călători pe această rută suferea enorm din cauza orarului care nu era deloc adaptat fluxului de călători. Dar trecând de partea comercială, cei mai bucuroși din zona gării din Fălticeni eram eu și… aparatul de fotografiat. Lumina era perfectă, locomotiva curată, vagoanele înghețate într-un albastru omogen. Această baftă de întâmplări s-a concretizat într-o fotografie acceptată pe site-ul internațional de fotografie, RailPictures.net.




Trenul Personal Fălticeni - Dolhasca, compus dintr-o locomotivă și 2 vagoane

vineri, 16 mai 2014

Locomotive ascunse vara de vegetatie, vizibile iarna

26 decembrie 2009 -=- Călătorie de iarnă de la București la Suceava

După un Crăciun (unicul) petrecut la București, am părăsit capitala unde zăpada era doar atât cât să-ți ajungă la șireturile pantofului, pentru a ajunge la Suceava, acolo unde zăpada era până la genunchi.

Călătoria cu trenul a început la ora 11 cu Trenul Rapid 751, București Nord – Suceava/Botoșani, iar timp de 6 ore am privit câmpurile și dealurile pe geamurile vagonului încălzit. Din fericire, lipsa vegetației de-a lungul Magistralei 500 a permis ochiului meu și al obiectivului camerei foto ”accesul” vizual spre locomotivele care deserveau diverse căi ferate industriale.


Locomotiva LDE 130-025 avariată în apropiere de Focșani

luni, 12 mai 2014

Casa trenulețelor de jucărie din București

23 decembrie 2009 -=- Trenulețe de jucărie

Exista, în 2009, ”Casa Trenulețelor”, pe calea Dorobanților (lângă stația de metrou Ștefan cel Mare), un loc în care am petrecut cel puțin o oră. M-am învârtit în jurul dioramei și am urmărit cu drag un tren mărfar compus din TIRuri tras de o locomotivă Siemens, un tren de persoane tras de o locomotivă diesel-electrică 060-DA și compus dintr-un vagon etajat 26-26. Mi-a plăcut foarte foarte mult, era ora închiderii, aproape de Ajunul Crăciunului, iar eu urmăream semnalele luminoase de pe diorama în cauză…

Pe lângă videoclipul pe care vi-l propun să-l urmăriți, vă prezint și câteva instantanee de atunci. Îmi pare rău că această ”Casă a Trenulețelor” nu mai există și astăzi (2014), nu știu de ce…




Locomotiva 060-DA


duminică, 11 mai 2014

Trenulețe pentru mari și mici la București

14 decembrie 2009 -=- Diorame de vânzare la București

În cadrul unor târguri de cadouri pentru Crăciun, Sala ”Dalles” a fost gazda unor standuri de la diverși producători de dulciuri, decorațiuni, dar și alte produse, cum ar fi cărți, jocuri și… trenulețe! Am remarcat aici standul ”Ștefan Hobby Toys”, drept pentru care vă prezint mai jos trenulețele, gările și căile ferate în miniatură. Magazinul de unde puteți cumpăra aceste jucării este HobbyToys.ro.

Locomotiva în miniatură BR 55 5184 pe un viaduct


luni, 21 aprilie 2014

Trenuri la Năvodari

28 noiembrie 2009 -=- Activitate FeRoviaRă pe malul lacului Tașaul

După ce am plecat dis-de-dimineață din București, având pe drum parte de artificii, multe-multe locomotive și trenuri de marfă, iată că la mijlocul zilei am ajuns într-un loc în care îmi doream să ajung de mult timp: Năvodari! Aici am fost în câteva tabere de recreație, prilej cu care am descoperit trenurile de marfă care coborau agale sau urcau din greu spre/dinspre Platforma Petromidia.

Linia de cale ferată Dorobanțu – Năvodari – Petromidia – Sitorman a fost inaugurată la 20 decembrie 1951 pentru a facilita construcția canalului Dunăre – Marea Neagră și a obiectivelor industriale din zonă: Rafinăria Petromidia sau Fabrica de acid sulfuric și superfosfați din Năvodari. Linia pornește din stația Dorobanțu (situată pe Valea Carasu) și urmează o orientare de la sud-vest la nord-est. Urcă prin stațiile Nisipari, Nazarcea și Canal, iar apoi coboară spre Marea Neagră (vederea de pe dealul de la carierele de calcar din Canal spre Mare este absolut superbă!) prin Lumina și Năvodari. Imaginile pentru reportajul dedicat acestei linii au fost preluate într-o frumoasă zi de august a anului 2011, imagini pe care vă invit să le vizionați în acest videoclip:




LDE 2100 CP no. 60-1273-6 tractând un mărfar mixt pe ruta Năvodari – Dorobanțu, într-unul din cele mai adânci debleuri din România




sâmbătă, 12 aprilie 2014

De la Vest la Est între București și Constanța

28 noiembrie 2009 -=- Trenuri de marfă și de călători pe Magistrala 800

Aparent, calea ferată București – Constanța pare o linie care nu atrage atenția în mod excepțional. Uitându-ne pe orice hartă fizică, observăm că relieful nu pune probleme deosebite traversării de la vest la est a Câmpiei Mostiștei, a Bărăganul de Sud și a Dobrogei. Cu excepția traversării Dunării, lucrare de amploare națională și europeană de al cărui proiect s-a ocupat inginerul Anghel Saligny, linia București – Constanța este cel mai bun exemplu de cale ferată construită pe câmpie.

Activitatea feroviară era foarte slabă între București și Ciulnița, însă devenea din ce în ce mai densă cu cât ne apropiam de Marea Neagră. În călătoria noastră am observat peste 15 mărfare și aproape 50 de locomotive (de la CFR Călători și de la operatorii de marfă).


Locomotiva diesel-electrică 60-0261-2 venind de la Dorobanțu spre Medgidia


Locomotiva electrică 41-0806-4 care ne-a adus cu Trenul Personal de la București Obor la Constanța


Harta excursiei feroviare București Obor - Constanța




vineri, 11 aprilie 2014

Tramvaie din București: Tatra T4R, URAC V3A și V2A

27 noiembrie 2009 -=- Transport urban pe sine pe Bulevardul Progresului

Tramvaiele Tatra T4R care circulă pe câteva dintre liniile RAT București au fost produse de compania CKD din Cehia în perioada 1967 – 1987. Dresda, Zagreb, Leipzig, Magdeburg, Halle sunt doar câteva dintre orașele care au ales să-și doteze parcul de tramvaie cu Tatra T4.

După câteva ore la facultate, ne-am deplasat pe Bulevardul Progresului, acolo unde pe liniile 8, 11, 25 circulau tramvaie Tatra T4R, URAC V3A și noul Bucur V2A-T. Le-am filmat și le-am ”alipit” într-un singur film de câteva minute în care se observă circulația tramvaielor din București.




Tramvai Tatra T4R



luni, 7 aprilie 2014

Ecouri feroviare nocturne în stația Pașcani

20 noiembrie 2009 -=- Trenuri în noapte la Pașcani

Într-una din zecile de ori în care mă întorceam acasă de la București, iată că eram pregătit cu aparatul foto și cu răbdare pentru a înregistra activitatea feroviară din gara Pașcani. În acest loc stăteam, de obicei, cam 2 ore, timp în care așteptam Trenul Regio Iași – Fălticeni.

Vă prezint în continuare câteva cadre și montaje feroviare care, deși pot părea monotone, descriu fidel compunerea trenurilor și manevrele locomotivelor diesel sau electrice de la sfârșitul anului 2009.


Printre meandrele nopții




duminică, 6 aprilie 2014

Cum ajungi de de la Nehoiașu la București? Cu trenul!

10 noiembrie 2009 -=- Trenuri pe calea ferată Nehoiașu – Buzău – București

După frumoasa călătorie de la Buzău la Nehoiașu în care trenul personal se unduia în stânga și în dreapta precum râul Buzău, de la aval spre amonte, iată că trebuia să ne întoarcem spre casă. Avându-l camarad feroviar pe Ionuț, ne-am suit în Trenul Personal 5356, Nehoiașu – Buzău, unde aveam să călătorim 73 km în 2 ore și 28 de minute. Mai apoi, de la Buzău schimbam cu Trenul Personal 5010, Mărășești – București Basarab, în care ne lăsam duși spre capitală încă 128 de kilometri într-un timp de 2 ore și 52 de minute.

Așa era în 2009, însă acum, în 2014, distanța de 201 kilometri dintre Nehoiașu și București se parcurge în 4 ore și 17 minute cu trenurile companiei private TFC (Trans Feroviar Călători) spre deosebire de cele 5 ore și 20 de minute cât dura la CFR Călători (fără cele 50 de minute petrecute în gara Buzău pentru așteptarea trenului de legătură).


Locomotiva diesel-hidraulică LDH70 de la Berca



luni, 10 martie 2014

Călătorie feroviară pe linia Buzău – Nehoiașu

10 noiembrie 2009 -=- Excursie FeRoviaRă Buzău – Berca – Nehoiașu
 

Calea ferată Buzău – Nehoiașu a fost construită de banca Marmorosch-Blanck și Compania din București prin Societatea Anonimă a căii ferate la începutul secolului XX, fiind inaugurată la 30 ianuarie 1909. În lungime de 73 de kilometri, linia se află în zona de curbură a Carpaților Orientali. Ea pornește de la Buzău (100 m altitudine), urmează cursul râului Buzău și a șoselei naționale Buzău – Brașov, șerpuind printre dealurile subcarpatice, ajungând până la Nehoiașu (400 metri).

În trecut, calea ferată era folosită în special pentru transportarea resurselor forestiere, balastiere și ca plan secundar, era folosită ca mijloc de comunicație pentru călători. În prezent, în procesul ei de restructurare și adaptare, managementul căii ferate ar trebui să fie orientat către transportul de turiști, de navetiști, de studenți și de pensionari. Din păcate, ”dubele” și transportul rutier a luat ”fața” căii ferate, oferind servicii rapide, ieftine și uneori, confortabile.

Dar calea ferată oferă un atuu foarte puternic: posibilitatea ca turiștii și studenții să poată transporta un volum mai mare de bagaje, să poată fi însoțiți de echipament sportiv (biciclete, skiuri). Sunt multe trasee turistice care așteaptă să ofere turiștilor clipe relaxante, băi de oxigen și de verdeață, precum și o priveliște superbă de pe Vârful Penteleu.



Trenul Personal Nehoiașu - Buzău, pregătit de plecare





miercuri, 12 februarie 2014

Calatorie cu primul tren personal din Gara de Nord

10 noiembrie 2009 -=- Excursie FeRoviaRă București Nord – Buzău


Uneori, orele de plecare ale trenurilor nu sunt deloc potrivite. Dar și mai nepotrivită a fost ora de plecare a Trenului Personal 5009, București Nord – Mărășești. Este unul dintre cele mai lungi trasee ale vreunui tren Personal (219 kilometri) din România secolului XXI.

În cazul dimineții de 10 noiembrie 2009, primul Tren Personal care pleca din Gara de Nord era compus din 6 vagoane și având ca locomotivă de tracțiune pe electrica Bo`Bo` Clasa 44 construită la Rade Koncar în Zagreb, Croația (fosta Iugoslavie). Capabilă de viteze de până la 160 km/h, locomotiva se ”mulțumea” să atingă 80-90 km/h în sarcina ei de a face serviciu pe trenuri personale.


Primul tren personal care pleacă din Gara de Nord



duminică, 2 februarie 2014

Stiati ca se joaca teatru si la Metrou?!

8 noiembrie 2009 -=- Urmează stația Unirii 1 cu spectacolul pe partea stângă

Teatrul a fost un capitol important în anii mei de studenție. Teatrul Masca a fost personajul principal din acest capitol care a făcut un rol excepțional. Fiind ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, Teatrul Masca a organizat în Stația Unirii 1 un spectacol de teatru neconvențional, ”Gardienii se întorc” cu ocazia împlinirii a șase ani de la primul spectacol organizat la metrou.

A fost ceva inedit să vezi cum actorii își jucau rolul, în timp ce zeci de metrouri opreau și scârțâiau sau porneau în trombă, în timp ce călătorii uimiți se uitau cu ochii cât cepele la cei care dansau și cântau pe scena improvizată, dar organizată. Unii dintre ei rămâneau să urmărească spectacolul, alții își urmau traiectoria stabilită. Fie ele metrouri vechi de tip IVA, fie noi de tip Bombardier MOVIA, trenurile opreau și staționau parcă mai mult decât de obicei…

Vă invit să urmăriți câteva crâmpeie din spectacolul din 8 noiembrie 2009, precum și o interpretare de-a Maestrului Mihai Mălaimare a cântectului ”Подмосковные Вечера” – ”Nopți la Moscova”.




sâmbătă, 1 februarie 2014

Trenurile de seara ale Bucurestilor

Noiembrie 2009 -=- Activitate FeRoviaRă nocturnă în București Nord

E liniște. Și când spun că e liniște în București, e lucru rar. Barierele de ciment din jurul Gării de Nord nu lasă loc decât sunetelor ambulanțelor și claxoanelor date de șoferii grăbiți. Și totuși, liniștea este curmată de muzica locomotivelor, care fie oftează, fie se enervează, fie o zbughesc la fugă. Muzica aceasta s-ar traduce prin deconectarea ventilației motoarelor electrice de tracțiune, deconectarea disjunctorului pentru a permite manevranților să conecteze/deconecteze fișa electrică de înaltă tensiune sau demararea trenurilor din gară spre destinație.

Imaginile mișcătoare și căldura dată de luminile cu nuanță caldă sau rece de pe peroanele Gării de Nord îmbiau la fotografii și înregistrări video, mai ales că temperatura de afară încă permitea să-ți ții degetele pe aparatul foto mai mult timp astfel încât să poți opera setările dorite.


Locomotiva electrică CFR Călători EA-881





miercuri, 29 ianuarie 2014

Restrictii si limitari de viteza pe Coridorul de cale ferata PanEuropean IX

Limitări de viteză de 30 km/h între Mărășești și Buzău


În acest reportaj vă voi prezenta acel drum al studentului care pleacă de la 450 de kilometri depărtare de casă, dornic să ajungă în București după 2 luni de vacanță petrecută pe meleagurile județului Suceava. Sufeream pentru că mă despărțeam de cei dragi de acasă, dar în același timp eram bucuros să încep anul II la Facultatea de Transporturi, specializarea ”Material Rulant pentru Cale Ferată”.

În altă ordine de idei, având în vedere faptul că Magistrala 500, între stațiile Pașcani și București Nord, face parte din Coridorul IX PanEuropean, unul dintre cele mai lungi din Europa (Helsinki – Alexandroupolis, 3400 km lungime), sperăm că această porțiune de linie să primească o atenție sporită din partea Ministerului Transporturilor. Dar de unde? Veți vedea în imaginile de mai jos zeci de restricții și limitări de viteză (50 km/h sau chiar 30 km/h). Oare așa trebuie să arate un coridor PanEuropean? De ce banii europeni zac necheltuiți?

Dar să fim optimiști… Atunci a fost o zi senină, lumina a bătut așa cum a trebuit, iar traficul feroviar era încărcat, am surprins în fotografii peste 20 de locomotive și utilaje, motive pentru care vă invit să parcurgeți reportajul până la final.


Lucrări pe lângă un semnal de bloc de linie automat de parcurs

Limitare de 30 km/h pe Magistrala 500 între Focșani și Râmnicu Sărat

duminică, 12 ianuarie 2014

Cu trenul de la Salina Cacica la Gara Burdujeni

8 septembrie 2009 -=- Excursie FeRoviaRă Cacica – Suceava

Așa cum spuneam în articolul precedent, rama electrică cu care am venit de la Suceava avea să mai staționeze în Cacica aproximativ o oră, în timp ce spre Suceava venea un alt tren Personal dinspre Ilva Mică. În mod normal, ruta acestui tren era pe varianta Lucăcești, inaugurată la 1964, mai eficientă din punct de vedere al profilului liniei.

Ei și uite așa de la orizont, de pe dealurile localității Cacica, cobora, efectiv, un tren format dintr-o locomotivă electrică EA 5100 kW și 3 vagoane de călători. N-am stat pe gânduri și am urcat într-unul din vagoane, poziționându-ne pe coridor pentru a realiza ultimele fotografii de pe ruta 513, Dărmănești – Cacica.

Am fost plăcut surprinși când, opriți la Suceava Nord, între ora 11 și 13 am fost martori la o activitate feroviară deosebit de aglomerată, cu trenuri de călători venind dinspre București sau chiar Sofia, tractate de locomotive electrice sau automotoare diesel făcând serviciu pe rute locale.


Trenul Personal Ilva Mică - Suceava intra în Gara Cacica


Trenul InterCity 551 cu vagon restaurant sosea în Gara Suceava Burdujeni





joi, 9 ianuarie 2014

Plimbare cu Trenul de la Dolhasca la Cacica

8 septembrie 2009 -=- Excursie FeRoviaRă Dolhasca – Dărmănești - Cacica

Porneam de la Fălticeni cu un automotor Siemens spre Dolhasca, continuam călătoria spre Suceava cu o locomotivă electrică Electroputere și ajungeam în Cacica cu o ramă electrică Alstom. Era 8 septembrie, Ziua Nașterii Domnului, Sfânta Maria Mică.

Linia 513, Suceava – Cacica – Gura Humorului, este cuprinsă între Dărmănești (km 458 de pe Magistrala 500) și Păltinoasa (km 34 de pe linia 513) și a fost inaugurată la 1 iunie 1888. Motivele pentru care s-au demarat lucrările la această linie au fost atât exploatarea resurselor minerale și forestiere, cât și pentru colonizarea austriecilor, polonezilor, ungurilor în teritoriul deținut de Austro-Ungaria.

De fapt și de drept, construcția liniei a vizat conectarea zonei Câmpulungului cu magistrala Lemberg – Suceava (Ițcani), astfel că bogățiile Munților să fie trimise direct către Viena.


3 trenuri Personale în Gara Burdujeni - spre Cacica, spre Putna si spre Câmpulung-Moldovenesc


Gara Cacica și rama electrică Z6300


miercuri, 8 ianuarie 2014

Nopți pierdute cu trenul pe calea ferată

6-7 septembrie 2009 -=- Paşcani: Trenuri în noapte pe Magistrala 500

9 minute a staţionat Acceleratul 1653, Bucureşti Nord – Vatra Dornei Băi, în Gara Paşcani… Acest tren a avut în componenţa lui 2 vagoane de dormit şi 11 vagoane compartimentate, din care 2 vagoane de clasa I.

Povestea vieţii mele se leagă de acest tren în seara zilei de 6 septembrie 2009, când am plecat din Gara Bucureşti Nord spre Fălticeni, alături de Ionuţ, camaradul meu FeRoviaR de încredere. Am prins loc în vagonul 3, cu seria 20-55 110-2. Am călătorit foarte bine. Vagonul amintit are în compartiment câte 6 locuri şi ai loc să-ţi întinzi picioarele fără nicio problemă. Prezintă loc de bagaje suficient, iar pentru 60 de lei (30 de lei la preţ redus pentru elevi, studenţi şi pensionari) poţi ajunge din Bucureşti în Suceava cu garanţia unei călătorii în siguranţă.

Locomotiva EA 800, regina convoiului de noapte munteano-moldovenesc
 

Omul dimineţii, LDH 363, aducea pe linia 1 vagoanele Personalului de Adjud




luni, 6 ianuarie 2014

Trenuri la început de toamnă în București

septembrie 2009 -=- Activitate FeRoviaRă Gara de Nord București

Eram la București pentru a resusține un examen la Mecanică pentru mărire de notă și cu această ocazie am avut șansa de a fotografia vagoanele Trenului Orient Express. Am dedicat un spațiu mai amplu în reportajul special realizat, fotografiile fiind realizate cu un Canon A550.

De dimineață, de la 7, până la amiază, la 12, am urmărit cu atenție manevrele care se desfășurau în Gara de Nord, pe toate cele 14 linii ale sale. Locomotive electrice, modernizate sau nu cu Siemens sau Softronic, locomotive diesel-electrice, clasice sau modernizate cu General Motors, dar și automotoare Săgeata Albastră sunt personajele principale din imaginile din acest reportaj. În plus, apare și ”locomotiva Generalul”, cea care poate să circule cu peste 200 km/h fără probleme pe Căile Ferate Române.


Locomotiva Generalul gara Trenul Rapid de Iași


Trenul Internațional Sofia - Moscova plecând din București cu EA 5100 kW 40-0800-9

duminică, 5 ianuarie 2014

Săgeata Albastră sau trenul de lux Orient Express

1 septembrie 2009 -=- Orient Express în România

Călătoream la sfârşitul lui aprilie 2008 cu o ramă electrică de la Suceava Burdujeni la Vama, iar un panou din acel tren amintea de Orient Express. Iată că începutul toamnei m-a găsit la Bucureşti şi am văzut şi fotografiat, pentru prima dată în viaţa mea, Orient Express. Un tren cu o tradiţie de 126 de ani, un tren care circulă mii de kilometri contra a mii de Euro…

Săgeata albastră vs. Orient Express


Orient Express, garat pe linia 14 in București





sâmbătă, 4 ianuarie 2014

De la Rădăuți la Cacica

23 august 2009 -=- Cacica și căile ei ferate electrificate

Am fost invitat într-o zi ”specială” de august, 23, la ziua de naștere a unui bun prieten ”feroviar”, care locuia la Rădăuți. De la Fălticeni la Rădăuți am călătorit 106 kilometri cu trenul (Personalul Fălticeni – Dolhasca, iar apoi Personalul Iași – Putna). Pe atunci el îmi spunea că un oficial al urbei Rădăuți a afirmat că ”Nu este nevoie de cale ferată în Rădăuți!” Ei bine… după vreo 3 ani, așa a fost.

În fine, al meu prieten mi-a propus o călătorie până la Cacica, unde pe lângă vizitarea Salinei, a băilor sărate și a bisericii catolice (pe la exterior…), am poposit câteva momente și în stația Cacica. Aceasta este o gară din traseul căii ferate Dărmănești – Câmpulung Moldovenesc, aflată în partea de sud a Bucovinei, pe văile râurilor Soloneț și Moldova.

O cale ferată construită chiar la ordinul împăratului Franz Joseph I al Austro-Ungariei. De la cca. 300 de metri altitudine (din Dărămănești), linia urcă și coboară și iar urcă până la Cacica, unde ajunge la altitudinea de aproximativ 400 de metri.



Intrare în Rădăuți cu trenul


Un tren personal intra în stația Cacica


UA-11835228-1