Se afișează postările cu eticheta 060-EA. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 060-EA. Afișați toate postările

duminică, 15 ianuarie 2017

Trenuri în viteză filmate în haltele Basarab și Carpați

februarie & martie 2011

Într-o zi de iarnă, numerotată ca fiind printre ultimele din anotimpul alb, am ieșit la filmat pe peronul Haltei București Basarab. Un loc bun de auzit scrâșniri de saboți de frână, de auzit ambalări de motoare diesel care mai de care, de auzit motoarele ventilațiilor sau compresoarele de pe locomotivele electrice sau diesel-hidraulice. 

La fel de interesant este să privești cum vin, din stânga și din dreapta, diverse trenuri sau automotoare. Viteza de circulație este ridicată aici și nu de puține ori se aude chiar și zgomotul provocat de ansamblul tobelor de angrenare sau ale atacurilor de osii.

Tot de aici se pot observa diverse manevre efectuate cu vagoane de călători de către locomotivele diesel-hidraulice. Fie că sunt în zona de expediere, fie că sunt în zona de primire, fie Grivița, fie Basarab, trenurile care se compun și se recompun oferă imagini suculente pentru fiece pasionat de FeRoviaRe. Cu siguranță că o vedere de la câțiva metri mai sus față de sol ar fi și mai de efect, dar deocamdată ne limităm în a savura vibrațiile mastodonților și curenții puternici de aer pe care aceștia îi formează.



joi, 29 octombrie 2015

O oră în Gara Suceava Burdujeni

21 septembrie 2010 – Activitate FeRoviaRă în Suceava Burdujeni

Începutul timid de toamnă din 2010 mă găsea pe meleaguri natale, astfel încât am profitat de ocazie și am zăbovit câteva zeci de minute în stația Suceava Burdujeni. Foarte frumoasa gară din Nordul Moldovei, colț de țară și de Regională, primea pe liniile ei trenuri de marfă pe liniile proaspăt modernizate din zona gării și trenuri de călători în fața grandioasei lucrări de artă.

În perioada scurtă când am poposit printre liniile stației Suceava Burdujeni – circa o oră – am fost martor la trecerea Trenului Personal 5505, Pașcani – Suceava Nord și a Trenului Accelerat 1931, Iași – Cluj-Napoca. În stația aștepta să plece spre București Trenul Rapid 758, Suceava – București Nord. Toate aceste trenuri sunt și filmate, așadar vă doresc vizionare plăcută!


Trenul de București, garat la linia 1


Trenul Accelerat 1931, Iași - Cluj-Napoca



duminică, 5 aprilie 2015

Demarajul locomotivei electrice de 5100 kW


Construită în anii 1960 și proiectată cu câțiva ani mai devreme, locomotiva electrică pe 6 osii cu putere de 5100 de kW încă își face datoria de vehicul motor puternic, fiabil și de bază pe calea ferată românească. Deși depășită din punct de vedere tehnologic, locomotiva electrică cu motoare în curent continuu a fost modernizată pe partea de servicii auxiliare, reducându-se din numărul releelor și contactoarelor, îmbunătățindu-se astfel siguranța în exploatare.

Vă prezint în clipul de mai jos, filmat cu un Canon A550, capacitatea de remorcare a locomotivei, precum și ”feeling-ul” în parcurs de pe locomotiva construită la Electroputere Craiova și modernizată la Softronic Craiova. În situația de față, garnitura nu depășea 550 de tone, însă se poate lesne observa legătura dintre viteză, accelerație și curentul absorbit de motoarele electrice prin urmărirea vitezometrului și a ampermetrului din postul de conducere.








duminică, 10 august 2014

Tunelurile de la Valea Florilor

13 martie 2010 -=- Excursie FeRoviaRă Teiuș - Războieni – Cluj-Napoca

Printre ideile secolului XIX care au circulat prin Transilvania a fost și construcția unei căi ferate care să lege Oradea de Brașov, iar de aici mai departe spre Buzău, București, Brăila. Istoria construcției așa-numitei coloane vertebrale a rețelei feroviare transilvănene, Oradea - Brașov, a fost deosebit de zbuciumată. Maghiarii au reușit, în cele din urmă,  să realizeze traseul Oradea – Brașov, 484 de km, în 3 ani de zile.

Parte a acestei căi ferate, linia Teiuș
(localitate unde ”m-am oprit” în reportajul anterior) - Cluj-Napoca, a fost construită de Societatea Căilor Ferate Ungare de Est în două etape, și anume: Teiuș - Războieni (finalizată la 20 noiembrie 1871) și Războieni – Cluj-Napoca (deschisă circulației la 14 august 1873).

Traseul căii ferate Teiuș
Războieni – Cluj-Napoca urmează fidel Culoarul Alba-Iulia – Turda, de-a lungul Mureșului, unde se desparte la Războieni, loc de unde calea ferată urcă de la cei 257 metri altitudine (Războieni) la 422 de metri (stația Boju). Printr-un traseu cu numeroase curbe și 4 tuneluri construite de-a lungul Văii Florilor, călătorul trece din bazinul râului Arieș în bazinul râului Someșului Mic.

Stema CFR de la o locomotivă electrică de-a Depoului Cluj-Napoca


Tunelurile dintre Războieni și Apahida


Intrarea în Tunelul Cojocna 1 în lungime de 337 de metri

vineri, 16 mai 2014

Locomotive ascunse vara de vegetatie, vizibile iarna

26 decembrie 2009 -=- Călătorie de iarnă de la București la Suceava

După un Crăciun (unicul) petrecut la București, am părăsit capitala unde zăpada era doar atât cât să-ți ajungă la șireturile pantofului, pentru a ajunge la Suceava, acolo unde zăpada era până la genunchi.

Călătoria cu trenul a început la ora 11 cu Trenul Rapid 751, București Nord – Suceava/Botoșani, iar timp de 6 ore am privit câmpurile și dealurile pe geamurile vagonului încălzit. Din fericire, lipsa vegetației de-a lungul Magistralei 500 a permis ochiului meu și al obiectivului camerei foto ”accesul” vizual spre locomotivele care deserveau diverse căi ferate industriale.


Locomotiva LDE 130-025 avariată în apropiere de Focșani

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Vagon etajat 26-16 proaspăt modernizat la Remar Pașcani

19 februarie 2009 -=- Scurta plimbare FeRoviaRa in Bucuresti Nord


Începea semestrul II la Universitatea Politehnica din București. Totodată, venise și zăpada. Am făcut un drum până la facultate să-mi văd orarul și apoi am dat o raită până la Gara de Nord. Când te plimbi pe frumoasa alee cu plopi din campus, știi dacă e iarnă, primăvară, vară sau toamnă după coroana plopilor.

Ora la care eram în Gara de Nord mi-a permis să imortalizez trenuri ca Rapidul de Constanța, Acceleratul de Iași sau locomotive Clasa 45.


Vagonul etajat 26-16 Bmee din compunerea Trenului Accelerat de Iași

miercuri, 27 martie 2013

Trenuri europene într-o gară balcanică - București Nord

22 ianuarie 2009 -=- Pimbare în Gara de Nord București

Deși are o gară care se află la doar 2-3 kilometri până în centru, Bucureștiul își așteaptă/își îndrumă călătorii în condiții necorespunzătoare. Înțelegem că modernizarea peroanelor este un obiectiv greu de realizat, însă a oferi o primă impresie care constă în beton spart, cratere pe peron, câini vagabonzi care latră din orice plus boschetari care-și duc viața pe scaunele și-așa șubrede… NU reprezintă o strategie de atragere a călătorilor!

Și totuși, veneam în Gara de Nord să admirăm trenuri. Aici am fotografiat locomotive ca: 45-0349-6, 41-0431-1, 41-210-9 sau 40-0679-7. Constatam cu bucurie prezența unor trenuri internaționale: 463, București Nord – Thessaloniki/Istanbul și 347, Wien Westbahnhof – București Nord, care aveau 6, respectiv 12 vagoane. (iar acum, 2013, nu mai există).


Tren Rapid tractat de o locomotivă dintr-o clasă rară în România

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Călătorie de toamnă de la București spre Suceava

28 noiembrie 2008 -=- Excursie FeRoviaRă București - Dolhasca

Era toamnă, sfârșit de toamnă și cu ocazia alegerilor parlamentare din 2008 cei de la Guvern au decis ca studenții să călătorească gratuit spre casele lor pentru a vota. Și uite așa, alături de Ionuț Ipate, am pornit într-o călătorie feroviară către casă. Trenul cu care am circulat a fost Rapidul 751, București Nord – Botoșani/Suceava, cu vagoane construite după licență Alstom, 20-76.

Distanța între București Nord și Dolhasca este de 407 kilometri și a fost parcursă într-un timp de 6 ore, viteza medie fiind de 68 km/h. Trenul trece prin stațiile Ploiești Sud, Mizil, Buzău, Râmnicu Sărat, Focșani, Mărășești, Adjud, Bacău, Roman, Pașcani și Dolhasca. Aparatele pe care le-am folosit în fotografierea traseului au fost un BenQ C640 și un Canon A550. Sperăm să vă placă drumul parcurs de doi studenți către locurile natale!


În drum spre casă!


duminică, 2 septembrie 2012

17 trenuri în 100 de minute la Ploiești Vest

2 octombrie 2008 -=- M300: Activitate FeRoviaRă Ploiești Vest

Ploiești Vest este o gară importantă de pe Magistrala 300, cea de-a doua ca mărime din Ploiești (după Ploiești Sud și înainte de Ploiești Nord) și deservește calea ferată către Brașov și mai departe spre Vestul României. Toate cele 5 linii sunt folosite la capacitate maximă, acestea primind trenuri de marfă și de călători.

Totodată, la nici un kilometru de stație se desparte linia secundară 302 care leagă localitățile Târgoviște și Pietroșița de Ploiești, în timp ce la kilometrul 66 pe M300 se desparte linia 306 care duce spre Slănic. Un reportaj pe linia de 34 de kilometri între Buda – Slănic puteți urmări aici.





miercuri, 15 august 2012

Excursie pe cea mai profitabilă rută din România

2 octombrie 2008 –=- M1000: Excursie FeRoviaRă București Nord - Ploiești Vest


După prima zi de facultate am dorit să fac o excursie feroviară pentru a fi mai aproape de domeniul atât de îndrăgit de mine. Așadar, alături de Ionuț și Ștefan, am pornit din Gara de Nord cu Trenul Personal 3007, București Nord – Brașov. Destinația noastră a fost Ploiești Vest, iar traseul de călătorie: magistrala feroviară 1000.

Această cale ferată a fost inaugurată încă de la 13 septembrie 1872 și leagă Ploieștiul (152 m altitudine) de București (82 de metri), traversând numeroase păduri și cursuri de apă – Ialomița, Prahova, Snagov sau Colentina. A fost cea de-a doua linie dublată în România între anii 1891-1909 ca urmare a creșterii spectaculoase a traficului. Totodată, tronsonul București – Câmpina a fost modernizat cu o cheltuială de peste 200 de milioane de Euro în cursul deceniului trecut. Cu acestea fiind spuse… LA DRUM!


Cruce suprapusă de trenuri M500/M300


sâmbătă, 11 august 2012

Scurtă plimbare în Gara de Nord București

28 septembrie 2008 –=- București: Activitate FeRoviaRă în Gara de Nord


Un nou an de facultate urma să înceapă… Emoția acestei noi etape care bătea la ușa destinului meu era foarte mare. Eram singur singurel într-o capitală de țară, pașii mei urmau să facă ce voiau ei. Deși acasă am lăsat părinții și frații întristați, eu eram bucuros că puteam trăi liber. Aparent… că după 7 zile m-am întors acasă de dor…

Și uite așa în timpul acela liber pe care îl aveam am pornit-o spre gară. Gara de Nord, cea mai mare gară din România, 14 peroane, unul mai diferit și mai unic decât altul cu trenuri care intrau și ieșeau pline sau mai puțin pline cu călători. Diversitatea era maximă, automotoare Desiro, locomotive electrice în schemă clasică sau vopsite Coca-Cola, locomotive diesel-electrice EMD cu motor GM, locomotive diesel-electrice Sulzer fabricate de Electroputere. Diferență mare de la EA-139, EA1-646 și EA1-465 pe care le vedeam zi de zi în județul Suceava.


Gara de Nord, văzută de la nivelul peronului


luni, 28 mai 2012

Din Ardeal in Moldova cu Acceleratul Timisoara-Iasi

12 septembrie 2008 -=- M401, M502: Excursie FeRoviaRă Beclean pe Someș - Vatra Dornei - Suceava Burdujeni

Mă aflam în Beclean pe Someș. Am fost beclenar pentru o oră… sau mai puțin, cât am așteptat Trenul Accelerat Timișoara Nord – Iași. Pe biletul meu scria 239 de kilometri și un preț cam la fel (24 de lei). Mi-era foame, sete, nu mă încadrasem cu banii și mi-ar rămas doar 1 leu. Mi-am luat o plăcintă de la magazin și am băut apă gratis de la țâșnitoarea din gară. Despre istoria și geografia liniei ferate Beclean pe Someș - Vatra Dornei – Suceava ați putut citi în reportajul anterior, așa că în cele ce urmează vă invit la un reportaj diferit față de cum am prezentat până acum. Alături de imaginile care se vor derula cu voia curiozității d-voastră de-a lungul căii ferate 401, Beclean pe Someș - Ilva Mică și mai departe pe linia 502, Ilva Mică – Suceava, vă invit la o lectură mai specială. Un inimos OM din Beclean pe Someș, Aurel Podaru, a realizat o carte pe nume ”Gara Beclean pe Someș - istorie și cultură”, apărută în 2008 la Editura Limes din Cluj-Napoca. În paginile ei sunt închise 60 de povești scrise de persoane care au trecut cel puțin o dată prin Beclean pe Someș. Am selectat, pentru dumneavoastră, dragii mei cititori, câteva fragmente care mi s-au părut că, pur și simplu, nu trebuie să șadă imprimate într-o carte, ci să ajungă în eterul Internetului.

Soarele reușind să ofere o binecuvântare călătorilor din Trenul Accelerat Timişoara Nord – Iaşi
 


Iar asta nu e tot… alături de pasionata de FeRoviaRe, Emanuela, am pregătit pentru voi un colaj fotografic în care vocile noastre vă vor fi gazde în călătoria de la Suceava la Ilva Mică. Așadar, la drum!



Din Moldova in Ardeal cu Acceleratul Iasi-Timisoara

12 septembrie 2008 -=- M502, M401: Excursie FeRoviaRă Vatra Dornei – Ilva Mică – Beclean pe Someș

Nu știu câte țări din această lume au relieful atât de bine proporționat ca cel al României. Tot atâta câmpie, tot atâta deal, tot atâta munte… Trenul Accelerat Iași – Timișoara Nord, în parcursul său de aproape 800 de kilometri, pleacă dintre dealurile Iașilor, parcurge Munții Carpați Orientali și Occidentali și își încheie călătoria în călduroasa Câmpie de Vest. O călătorie cu acest tren îți oferă un bun prilej de a cunoaște țara cu aproape toate formele ei de relief.

Pasionat de geografie, de natură, înnebunit după plimbările cu trenul, după tumultul vagoanelor și locomotivelor pe drumul de fier, ziua de 12 septembrie 2008 mă găsea pe linia 502, Suceava – Ilva Mică. Din reportajul anterior (prezentare traseu Suceava – Vatra Dornei) ați aflat că hotărâsem să fug și mai departe din Vatra Dornei, să ajung până la Beclean pe Someș. Era abia ora 10, iar kilometrii de cale ferată construiți acum mai bine de 70 de ani în urmă aveau să primească vizita mea.

În câteva cuvinte, specificul liniei Vatra Dornei – Ilva Mică (sau, mai bine zis, Floreni – Ilva Mică, pentru că despre linia Vatra Dornei – Floreni – Dornișoara am pomenit câteva cuvinte în reportajul anterior), se poate rezuma astfel: această cale ferată a realizat legătura nordică dintre Bucovina și Transilvania, construcția ei s-a întins pe durata a peste 4 decenii. Pe o porțiune de doar 20 de kilometri, între stația Grădinița și Lunca Ilvei, trenul trece prin nu mai puțin de 9 tunele (cel mai lung, Tunelul Mare – 856 de metri), trece peste 12 viaducte. Această densitate de lucrări de artă este de neegalat în România, fapt ce face din linia Ilva Mică – Vatra Dornei o realizare românească extraordinară pe materie de construcții FeRoviaRe. Traseul nu este nici el mai prejos: se urcă de la 789 de metri din Vatra Dornei la 874 de metri cât indică altitudinea în stația Grădinița, urmând să coboare până la Ilva Mică la 393 de metri.


Trenul Accelerat Iaşi - Timişoara Nord pe viaductul Larion


La acest proiect au muncit peste 20.000 de oameni, și-au mutat casele și familiile pe șantierul de lucru, în timp ce la 18 decembrie 1938 linia Ilva Mică - Vatra Dornei a fost inaugurată și dată în exploatare. Mânia celui de-al doilea război mondial a distrus această linie doar după 5 ani, în august 1944 în timpul retragerii germane, dar cu eforturi susținute aceasta a fost redată în circulație la 2 noiembrie 1947.

Dragii mei, vă invit să parcurgem în cei 123 de kilometri (Vatra Dornei – Beclean pe Someș), un alt Colț de Rai al României, unde natura a rămas la ea acasă, unde natura este deranjată când și când doar de un șuier de tren, unde natura care înainte despărțea românii transilvăneni de românii moldoveni, acum este străbătută, rapid, doar cu trenul.


Calatorie cu trenul de la Suceava la Vatra Dornei

12 septembrie 2008 -=- M502: Excursie FeRoviaRă Suceava - Vama - Vatra Dornei

Dragii mei cititori, vă invit în continuare la o călătorie virtuală într-un spaţiu aproape magic, unde verdele este culoarea dominantă, unde aerul curat este prietenul cel mai bun, iar cântecul şinelor şi al trenului gonind pe calea ferată este hrana călătorului... Poate este puţin exagerat, dar vreau să mă credeţi pe cuvânt că ceea ce am văzut atunci pe linia 502, Suceava – Ilva Mică (şi mai departe până la Beclean pe Someş), nu a mai fost egalat de niciun traseu de pe toată reţeaua de căi ferate a României.

Mai mult de 150 de kilometri sunt înconjuraţi, flancaţi, înecaţi, acoperiţi, cu verde, foarte mult verde. Extrem de mult verde pe kilometru pătrat, transpus cât am putut mai fidel în cât mai mult verde pe centimetru pătrat de fotografii. Dintre oraşele şi satele prin care am trecut amintesc aici de Gura Humorului, Frasin, Vama, Câmpulung Moldovenesc, Sadova, Pojorâta, Mestecăniş, Iacobeni, Argestru. Nu am surprins prea multe locomotive sau alte vehicule FeRoviaRe, aici natura cu formele ei rotunde au îngrămădit accesul civilizaţiei. Şi totuşi, minunea de a străpunge dealurile şi munţii, făurită de om şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a împlinit încă din anii 1900. Carele trase de bestii pufăitoare au creat emoţie şi încântare în rândul localnicilor, în timp ce industriaşii şi-au frecat mâinile cu lăcomie văzându-se cu copacii, straşnicii copaci ai Bucovinei în mâinile lor.


La Mestecăniş, calea ferata ia proporţii artistice şi bate recorduri naţionale



În mare, calea ferată Dărmăneşti – Vatra Dornei, cu lungimea de ~108 kilometri, se află în Nord-Estul Carpaţilor Orientali. Linia străbate zone de şes, dealuri şi munţi, având curbe cu o rază mai mică de 200 de metri, iar declivităţi cu valorile cele mai mari din ţară. Altitudinea staţiei Dărmăneşti este de 294 de metri, iar staţia Vatra Dornei se află la 798 de metri deasupra nivelului mării. Gara din Gura Humorului este situată la 469 de metri, linia urcând continuu până la Vama (531 metri), Câmpulung Moldovenesc (637 metri) şi până la punctul de altitudine maximă – Mestecăniş. Numit şi vârf de pantă, staţia se găseşte la 948 de metri altitudine. Declivitatea maximă întâlnită este de 28 mm/m între staţiile Valea Putnei şi Mestecăniş.

Lucrările pregătitoare construirii liniei au fost finanţate de firmele „Louis Ortileb” şi „CO MUNCHEN”, acestea începând în 1884 şi finalizându-se la 1 mai 1888, când s-a inaugurat tronsonul de cale ferată Dărmăneşti – Câmpulung (71 de kilometri). După câţiva ani, lucrările se continuă pe o distanţă de 15 kilometri până la Valea Putnei (9 ianuarie 1901) şi mai departe încă 22 de kilometri până la Vatra Dornei (data inaugurării: 28 octombrie 1902).


Din punct de vedere personal, au fost câteva probleme în această excursie (am plătit preţ mare pe bilet întreg, m-am accidentat pe traseu, am fost chestionat de poliţie), dar şi rezultatele s-au dovedit a fi pe măsură – suprinderea liniei 502, Suceava – Ilva Mică, aşa cum a fost ea într-o zi de toamnă a mileniului 3. Nu-mi rămâne decât să vă invit la o poveste în care autorul este natura, iar personajul nu este decât un suflet doritor de cunoaştere a trecutului şi a prezentului în materie de istorie feroviară românească.

Un revizor de cale salutând mecanicul ramei electrice


Peisaje de toamna intre Dolhasca si Pascani

1 septembrie 2008 -=- M500: Excursie FeRoviaRă Dolhasca - Paşcani


Dacă eşti pasionat de o activitate, ajungi să urmezi uneori cele mai simple sau cele mai complicate cărări pentru a-ţi trăi pasiunea. De data aceasta, dragi cititori, nu mi-am ales un itinerariu foarte lung în timp sau în distanţă, ci o simplă plimbare de la Dolhasca la Paşcani.

Era început de toamnă, iar un număr de 26 de kilometri plus alte aproape două ore de observat vehicule feroviare în Gara Paşcani s-au scurs prin faţa ochilor mei şi prin faţa aparatului de fotografiat. Aveam să fotografiez locomotive electrice, automotoare Desiro „Săgeata Albastră”, vagoane modernizate sau chiar şi o locomotivă diesel-electrică cu motor Sulzer de 2.100 de CP. Poate sunt lucruri obişnuite pentru un pasionat FeRoviaR, însă prin fiecare element ce compune sistemul de transport FeRoviaR curge sucul atracţiei spre acest domeniu.


Automotoare Diesel Desiro în Gara Paşcani


O plimbare feroviara prin Garile Sucevei

29 august 2008 -=- Suceava: Activitate FeRoviaRă în Gările Iţcani şi Burdujeni


A trecut multă vreme de când Gara Burdujeni nu mai fusese vizitată (aproape 45 de zile) astfel că m-am hotărât să revăd zona feroviară a Sucevei şi să mă plimb pe ruta de 3 kilometri ce leagă cele două gări sucevene: Iţcani şi Burdujeni. După ce am vizitat gările din Paşcani, din Iaşi, din Bucureşti, din Bacău şi din Piatra Neamţ, aveam să mă întorc pe peroanele Gării Iţcani unde plecam spre tabere la mare sau în alte locaţii de neuitat: Tabăra Muncel, Tabăra Delfinul, Tabăra Pustnicu sau Tabăra Lacu Sărat.

Pe lângă fotografiile cu trenuri şi cu infrastructura suceveană, vă voi prezenta câteva informaţii despre Locomotiva Diesel-Electrică de 1250 de cai putere oferite de un specialist de la Faur Bucureşti. Diferenţele dintre aceasta şi Locomotiva Diesel-Hidraulică de 1250 de cai putere sunt aproape insesizabile la aspectul exterior, însă însemnate la interior. Dar până acolo şi până atunci…


Capota mică a locomotivei 69-0028-6


duminică, 20 mai 2012

Calatorie FeRoviaRa Falticeni - Bacau

19 august 2008 -=- M510, M500: Excursie FeRoviaRă Fălticeni - Paşcani - Bacău

sâmbătă, 19 mai 2012

De la Iasi la Suceava, tot cu Personalul

10 august 2008 -=- M606,M500: Excursie FeRoviaRă Iaşi – Paşcani – Suceava

Trenuri in Garile Iasilor

10 august 2008 -=- M600: Activitate FeRoviaRă în Gările Iaşilor


După ce am călătorit 122 de kilometri şi după ce am vizitat Iaşiul pentru câteva zeci de minute, paşii mei s-au hotărât a călca pe traversele liniilor de cale ferată ieşene. Aşadar, vă invit în continuare la un reportaj în care Gara Iaşi, Gara Internaţională Nicolina precum şi locomotivele active în ziua de 10 august 2008 sunt personajele principale, iar infrastructura feroviară ieşeană – decorul.

Într-un blog anterior pomeneam de scurta plimbare pe care am făcut-o pe străzile ieşene. Veneam agale pe strada Gării către însăşi Gara Iaşi. Nu pentru plecarea acasă, ci pentru o explorare mai amănunţită a teritoriului. Eram dornic să descopăr noi locomotive, vagoane, ba chiar mă aşteptam să văd vreo locomotivă diesel-electrică modernizată General Motors (EGM clasa 65/63) şi tot aşa mai departe. Călător pe liniile ferate ale Iaşilor, la fel ca şi alţi zeci şi sute de oameni pasionaţi de dinaintea mea, am dus tradiţia mai departe. Aşadar, la drum, dragii mei cititori!


Automotorul Malaxa pe 2 osii


De la Falticeni la Iasi, cu Personalul

10 august 2008 -=- M510, M500, M606: Excursie FeRoviaRă Fălticeni - Dolhasca - Paşcani - Iaşi

Într-o prea frumoasă dimineaţă de vară a anului 2008 am pornit într-o călătorie FeRoviaRă până la Iaşi. Am parcurs cu drag la dus 122 de kilometri şi alţi 137 de kilometri la întors. Am simţit în inima mea de viitor pionier in d-ale transportului FeRoviaR fiecare joantă a căii ferate, am înregistrat fiecare semnal luminos văzut şi am privit cu respect pe fiecare dintre acei oameni care şi-au dedicat viaţa în slujba drumului de fier.

Despre aspectele istorice ale locurilor prin care am trecut în 10 august 2008 pe ruta Fălticeni - Dolhasca - Paşcani - Iaşi am mai menţionat şi într-un alt reportaj dedicat liniei M606 Iaşi – Paşcani. De data aceasta însă, mă voi concentra în mare parte mai mult pe fotografii şi mai puţin pe text.

În plus faţă de traseul FeRoviaR care va fi prezentat kilometru cu kilometru, vă invit să urmăriţi şi surpriza de a (re)vedea cea de-a doua gară a Ieşilor care face intrarea în capitala Moldovei din direcţia Magistralei 600. Aşadar, vizionare plăcută la ceea ce va urma şi vă aştept cu drag la sfârşitul reportajului pentru un feed-back din partea dumneavoastră!


Călătorind cu trenul pe lângă „Valea Feerică”, între Costeşti-Iaşi şi Pietrişu
UA-11835228-1