10 august 2008 -=- M606,M500: Excursie FeRoviaRă Iaşi – Paşcani – Suceava
Iată că am ajuns în faţa Trenului Personal 6457, Iaşi – Paşcani, după câteva ore de plimbare pe căile ferate ieşene, ore pe care le-am transpus într-un fotoreportaj dedicat. Mai departe de Paşcani spre Suceava aveam să mă urc în Trenul Personal 5511, Paşcani – Suceava. Până în Suceava, calea FeRoviaRă veche de 138, respectiv 139 de ani purta trenul prin următoarele staţii: Iaşi, Leţcani, Podu Iloaiei, Budăi, Sârca, Târgu Frumos, Pietrişu, Costeşti Iaşi, Ruginoasa, Paşcani, Lunca Siretului, Lespezi, Probota, Dolhasca, Corni, Liteni, Băneşti Suceava, Vereşti, Văratec şi Suceava.
Astfel, în acea după-amiază am parcurs 137 de kilometri în 2 ore şi 36 de minute, deci o viteză comercială de 53 de km/h. Infrastructura de cale ferată a Regionalei Iaşi poate primi un calificativ foarte bun, având în vedere dificultatea traseelor şi vitezele sporite cu care circulă trenurile. Viteza maximă stabilită pe porţiunile de cale ferată Iaşi – Paşcani şi Paşcani – Suceava este de 120 km/h. Acum, că tot am luat la cunoştinţă statisticile acestei călătorii, vă invit să vizionaţi fotografiile de pe traseu. Dintre aspectele cele mai interesante pe care vă propun să le urmăriţi sunt: esplanada şi scările din Paşcani, trenul cu etaj „Acvila” al Remar Paşcani şi apusul de soare de pe Magistrala 500.
Dupa 8 ore, mă întorceam pe Valea Feerică înapoi spre Paşcani
Astfel, în acea după-amiază am parcurs 137 de kilometri în 2 ore şi 36 de minute, deci o viteză comercială de 53 de km/h. Infrastructura de cale ferată a Regionalei Iaşi poate primi un calificativ foarte bun, având în vedere dificultatea traseelor şi vitezele sporite cu care circulă trenurile. Viteza maximă stabilită pe porţiunile de cale ferată Iaşi – Paşcani şi Paşcani – Suceava este de 120 km/h. Acum, că tot am luat la cunoştinţă statisticile acestei călătorii, vă invit să vizionaţi fotografiile de pe traseu. Dintre aspectele cele mai interesante pe care vă propun să le urmăriţi sunt: esplanada şi scările din Paşcani, trenul cu etaj „Acvila” al Remar Paşcani şi apusul de soare de pe Magistrala 500.
Dupa 8 ore, mă întorceam pe Valea Feerică înapoi spre Paşcani
Spre Paşcani aveam la dispoziţie Trenul Personal 6457, Iaşi – Paşcani. Era garat pe linia 2A şi avea ca locomotivă de tracţiune pe EA1-720. Este una dintre cele două locomotive ale Depoului Iaşi „dotate” cu stema „Roata cu aripi”, ce semnifică unul dintre simbolurile CFR-ului. Cât despre vagoane – erau de tipul 26-17 şi 16-17, cu etaj, cu culoar central de trecere dintr-un vagon într-altul.
Trenul Personal Iaşi – Paşcani
Locomotiva de viteză a Depoului Iaşi, EA1-720
La ora menţionată eram instalat în vagon cu punguţa de alune lângă mine, urmărind pe geamurile rabatabile activitatea de pe peron. Călătorii se îndreptau şi ei către uşile de acces ale vagoanelor, în timp ce impiegatul de mişcare mergea spre mecanicul de locomotivă pentru a-i da plecarea.
Mişcare in Gara Iaşi
Impiegatul dispozitor de mişcare se pregătea să-i dea plecarea mecanicului
Trenul a plecat din Gara Iaşi la ora stabilită – 17:10 – accelerând la 100 km/h până la Leţcani.
Trenul a plecat din Gara Iaşi
Trenul lua viteză spre Paşcani
Peisajul Iaşilor îl lăsam în urma...
După 14 kilometri parcurşi în 14 minute, trenul cu etaj ajunge în Gara Leţcani. Clădirea de aici are o istorie aparte. Construită la sfârşitul secolului al XIX-lea de Concesiunea inginerului Ioan G. Cantacuzino după studiile şi proiectele elaborate sub conducerea inginerului Elie Radu, clădirea gării se descrie prin masivitatea volumului unic parter şi etaj. Totodată, cărămida de Ciurea îşi dovedeşte, mai bine de 110 ani, calităţile fizice de material de construcţie ideal pentru scopul în care a fost produs.
Gara Leţcani reprezintă nodul de legătură dintre linia 606, Iaşi – Paşcani, şi linia 608, Dorohoi – Leţcani. În 1896 s-a inaugurat linia care făcea legătura dintre Nordul Moldovei (Dorohoi) şi Iaşi.
Peronul Gării Leţcani
Liniile Gării Leţcani, cele folosite şi cele înverzite, deopotrivă
La etaj, banchetele confortabile primesc cu încredere călătorii
Spre Podu Iloaiei
Trenul Personal Iaşi – Paşcani a ajuns după alţi 9 kilometri în Podu Iloaiei. Aici există şi câteva linii industriale dedicate transportului de marfă. Astfel, la câţiva zeci de metri de gară se află curtea unui centru de colectare şi depozitare a fierului vechi. Se puteau observa câteva vagoane Eacs încărcate cu fier vechi, iar printre acestea chiar şi o locomotivă de manevră Malaxa cu seria 20.164. Câteva date caracteristice despre acest tip de locomotivă: viteză maximă - 55 km/h, motor Ganz cu 6 cilindri capabil de 120 CP, lungime – 8,2 metri. Pentru alte detalii şi fotografii despre această locomotivă vă invit să urmaţi acest link.
Tot despre Podu Iloaiei vă pot spune că este un mic nod feroviar. De aici, trenurile pot să circule către Hârlău, iar dacă exista voinţă şi fonduri financiare şi sociale, Botoşaniul putea fi legat feroviar cu Iaşiul.
O locomotivă Malaxa de manevră in curtea Remat Podu Iloaiei
Spre Budăi
Prin satul Budăi
Peronul Haltei Budăi
Trecând de halta Budăi şi satul cu acelaşi nume, trenul înainta cu o viteză apropiată de 100 km/h printre curbele şi pe declivităţile specifice acestei linii.
Spre Sârca
În apropierea Gării Sârca
Trenul intra în Gara Sârca
Semnalele luminoase de ieşire din Gara Sârca spre direcţia Iaşi
Oprind în Gara Sârca, trenul cu care circulam s-a întâlnit cu Trenul Personal 5602, Putna – Iaşi. Acesta era tractat de o locomotivă electrică vopsită în schemă clasică. Mi s-a părut foarte interesant la aceasta (am accentuat această observaţie prin fotografia de mai jos) nuanţele diferite de gri care au rezistat zeci de ani pe cutia locomotivei.
Trenul Personal Putna - Iaşi tractat de locomotiva EA1-305
Locomotiva electrică EA1-305
Vopsea autentică rezistentă
Fiind puţin obosit, nu am mai fotografiat fiecare gară prin care treceam. Mă lăsam în voia curentului şi a peisajului înconjurător.
Spre Târgu Frumos
Trenul a parcurs aproape 50 de kilometri de când a plecat din Iaşi, ajungând la 18:10 în dreptul Văii Feerice. Această formă de relief era foarte bine evidenţiată datorită razelor de soare. Această prăpastie căpăta caracter de canion în ochii mei. De aceea, consider această zonă unul dintre cele mai pitoreşti peisaje oferite de pe calea ferată.
Dupa 8 ore, mă întorceam pe Valea Feerică înapoi spre Paşcani
Viţă de vie cultivată de moldovenii din judeţul Iaşi
Valea Ferică
Celebrele dealuri de la Ruginoasa au fost abordate de constructorii acestei linii printr-o succesiune de curbe cu declivităţi destul de însemnate (între 10 şi 20 de mm/m). Şi tot aşa, trenul se lăsa purtat pe căile ferate moldoveneşti până aproape de Paşcani…
Spre Paşcani, pe dealurile de la Ruginoasa
Spre Paşcani, ultima staţie a trenului
La intrarea în Paşcani am surprins o operaţiune interesantă ce se desfăşura în curtea Reviziei de Vagoane Paşcani. O locomotivă diesel-hidraulică manevra cu viteză de ~5 km/h câteva vagoane de călători. Asupra lor erau îndreptate jeturi de apă şi detergent (probabil) cu rol binecunoscut de igienizare.
În apropiere de Gara Paşcani
Obeliscul de la intrarea în Paşcani din direcţia Iaşi
O garnitură de vagoane de persoane efectua o spălare exterioară
Vagoanele etajate 26-26 erau strălucitoare şi proaspăt ieşite de sub jeturile revigorante cu apă şi săpun
Instalaţia de curăţare exterioară a vagoanelor
Liniile Reviziei de vagoane Paşcani
Trenul se apropia de punctul în care mecanicul de locomotivă avea să apese de trei ori pe butonul de semnalizare acustică: Gara Paşcani. Pe linia 1 se afla locomotiva diesel-electrică de 2100 de cai putere, DA-1220. Avea la cuplă un vagon pe 2 osii care semăna cu un vagon de marfă Gbs. Din câte am observat şi în alte dăţi când am admirat activitatea FeRoviaRă din Paşcani, în acel vagon urcau angajaţi ai CFR-ului care trebuiau să ajungă la locul de muncă, fie el Triajul de Marfă, Depoul sau Revizia de Vagoane.
Vedere FeRoviaRă cu Magistrala 500 către direcţia Bucureşti
Trenul intra pe teritoriul staţiei Paşcani
Tot mai aproape de peronul Gării Paşcani
DA-1220 cu un vagon de calatori dedicat lucrătorilor CFR
Gara Paşcani
Trenul Personal Iaşi - Paşcani, sosit pe linia 5
Intrigat de imaginile neclare de dimineaţă pe care le-am făcut cu vagoanele de la Remarul Paşcani, mi-am luat inima în dinţi şi am urcat pe o pasarelă din apropiere pentru a fotografia mai clar rama de vagoane „Acvila”. Rezultatul îl puteţi observa mai jos.
EA1-720 rebrusa pentru a se deplasa către Depoul de Locomotive Paşcani
Liniile Gării Paşcani, văzute dinspre direcţia Suceava
O pasarelă numai bună pentru a traversa Magistrala 500
Rama de tren etajat ACVILA modernizată de Remarul Paşcani
Curtea Remar Paşcani
Boghiuri şi osii motoare pe un vagon platformă
Mulţumit de „captura” câştigată, m-am îndreptat spre Gara Paşcani. Surprinsă din partea oraşului, Gara se descrie ca printr-un edificiu de construcţie clasicistă cu elemente neogotice.
Gara Paşcani - vedere dinspre oraş
Era abia ora 19, iar Trenul meu către Suceava avea să plece la 20:10. Până atunci am ieşit de pe teritoriul gării şi am purces la o plimbare pe esplanadă. Acest bulevard este cochet şi avea scuaruri în care creşteau flori naturale şi arbuşti. Mi-a fost lăsată o impresie şi mai frumoasă după ce am urcat scările din Paşcani… Se putea vedea chiar şi sigla CFR-ului de pe o hală a societăţii Remar Paşcani.
LDH-165 în Gara Paşcani
Esplanada municipiului Paşcani
Celebrele scări păşcănene
Peste 50 de scări aşteptau să fie urcate
Esplanada din Paşcani
Aşa cum v-am mai obişnuit şi în blogurile anterioare când vă relatam despre momentul 19:22, când se întâlneau trenurile Iaşi – Bicaz şi Vatra Dornei – Iaşi, vă prezint acum câteva fotografii tot cu acelaşi moment, însă cu personaje diferite. Dacă în trecut Trenul Accelerat 10858 Vatra Dornei – Iaşi era deservit de o ramă electrică, iată că în data de 10 august 2008 trenul era un automotor Desiro. Pe lângă aceste două trenuri, pe linia 4 sosise Trenul Personal 5526, Târgu Neamţ – Paşcani, tractat de locomotiva electrică EA1-708.
O locomotivă diesel-hidraulică manevra trenul cu etaj în Revizia Tehnică
Liniile Gării Paşcani ocupate cu locomotive şi automotoare
Trenul abia sosit din Târgu Neamţ versus Automotorul care avea sa plece spre Iaşi
Automotorul Desiro pleca spre Piatra Neamţ
Cele două automotoare Desiro gata de plecare spre Piatra Neamţ/Bicaz
Iată că locomotiva EA1-708 despre care vă spuneam că sosise cu un tren de la Târgu Neamţ, s-a cuplat la Trenul Personal 5511, Paşcani – Suceava, care staţiona pe linia 4. Aici trebuie să remarcăm operativitatea angajaţilor CFR de a pregăti de dinainte trenul la drum. Şi că tot veni vorba de operativitate, Trenul Rapid 651, Bucureşti Nord – Suceava Nord, sosea în Gara Paşcani cu câteva minute mai devreme.
EA1-708 la cupla Trenului Personal Paşcani – Suceava
EA1-148 cu Trenul Rapid Bucureşti Nord - Suceava Nord
Coloana hidraulică nu se potrivea mai deloc cu cele două locomotive electrice de viteză
După ce călătorii veniţi de la Bucureşti au coborât pe peronul Gării Paşcani, Trenul Rapid 651 pleca mai departe spre Suceava Nord.
Repetitorul semnalului luminos cu indicaţie permisivă pentru Rapidul de Bucureşti
Ultimul tren care pleacă din Fălticeni la 18:35 are ca staţie de capăt Paşcaniul, urmând ca trenul să fie remizat în Depoul Paşcani. Dacă acum câţiva ani trenul ce făcea serviciu pe linia 510, Dolhasca – Fălticeni, era deservit de o locomotivă şi câteva vagoane, iată că în 2008 pe această linie au circulat automotoare diesel „Săgeata albastră”. Astfel, la 19:50 oprea pe linia 4 din Gara Paşcani Trenul Personal 5532, Fălticeni – Paşcani.
Trenul Personal Fălticeni – Paşcani
Şi cum tot mai drage îmi erau trenurile compuse din locomotivă şi vagoane, de la Mărăşeşti oprea în Paşcani Trenul Personal 5411, Mărăşeşti – Paşcani, tractat de locomotiva EA1-313. După alte câteva minute, sosea din direcţia Suceava Trenul Personal 5508, Suceava – Iaşi. La cupla acestuia era EA1-755, cea de-a doua locomotivă cu stemă care făcea serviciu pe teritoriul Regionalei Iaşi.
EA1-313 cu Trenul Personal Mărăşeşti – Paşcani
Călătorii care au sosit cu Trenul Personal de Mărăşeşti
Atenţie la Trenul Personal Suceava – Iaşi!
EA1-755, cea de-a doua locomotivă cu stemă a Depoului Iaşi
Trenuri in Gara Paşcani
Locomotiva electrică EA1-313 venită tocmai de la Mărăşeşti
Ora de plecare a trenului de Suceava era 20:10, astfel că am stat prin preajma vagoanelor albastre care aveau să mă aducă aproape de casă. Urma să parcurg ultimii kilometri din excursia FeRoviaRă din acea zi.
Cele 3 vagoane ale Trenului Personal Paşcani – Suceava
Şi uite aşa, IDM-ul ridică paleta verde, locomotiva şuieră şi trenul pleca din Gara Paşcani. Către Suceava mai erau 60 de kilometri, nu-mi mai rămâne decât să vă expun fotografiile aferente traseului Paşcani – Dolhasca – Vereşti – Suceava.
Vagoanele albastre venite de la Mărăşeşti
IDM-ul ridicând paleta verde spre mecanicul trenului de Suceava
Soarele şi calea ferată spre Târgu Neamţ
Apus de soare pe Magistrala 500
Halta Lunca Siretului şi călătorul ei vesel
Ultimii nori din acea zi frumoasă de vară
Şi uite aşa îi spuneam „Noapte bună!” Soarelui!
În acea zi de 10 august 2008 am văzut cum a răsărit Soarele de pe calea ferată, am văzut şi cum a apus tot de pe calea ferată…
Gara Lespezi
Amurgul unei zi de vară pe calea ferată
Cuiva îi era frig…
Imagini mişcătoare într-un tren la fel de mişcător
20:30
Trenul Personal Paşcani – Suceava Nord oprea în Dolhasca, localitate situată la 26 de kilometri de Fălticeni. De ce nu am coborât aici? Pentru că nu aveam legătură la vreun tren spre casa mea, iar calea rutieră nu îmi făcea cu ochiul, aşa că am continuat să merg către Suceava.
În apropiere de Gara Dolhasca
Gara Dolhasca
Semnal luminos de parcurs cu indicaţie permisivă galben-galben
Liber spre Suceava
Ultimii kilometri pe care aveam să îi parcurg în acea zi frumoasă de vară
20:40
Halta Corni
20:50
Podurile feroviare peste Râul Suceava
Un călător în amurg de vară
Spre Suceava
După 259 de kilometri de mers cu trenul pe calea ferată in acea zi, am coborât din Trenul Personal cu care am venit de la Paşcani în Gara Suceava Burdujeni. Comparabilă ca amploare doar cu marile gări din Transilvania şi Banat, gara Burdujeni este cea mai mare gară din fostele Principate şi se poate mândri că a rămas nealterată până în zilele de astăzi. Dar misiunea feroviarilor nu se termina aici… Un alt tren compus dintr-o locomotivă diesel-hidraulică şi un vagon Dimitrov – Personalul 5625, Suceava Burdujeni – Gura Putnei, avea să plece spre direcţia Dorneşti la ora-i stabilită în Mersul Trenurilor.
EA1-708 în Gara Suceava Burdujeni
Vagonul Dimitrov al Trenului Personal Suceava - Gura Putnei
Locomotiva Trenului Personal de Gura Putnei
Gara Suceava Burdujeni văzută de la nivelul ierbii
Dar părinţii mă aşteptau acasă să le povestesc cum a fost în călătoria mea feroviară, aşa că am luat drumul Fălticeniului pe E85. Imaginile surprinse mai sus, precum şi cuvintele scrise aici sunt dedicate tuturor celor care iubesc calea ferată, tuturor celor care trudesc în buna funcţionare a sistemului de transport FeRoviaR. Vă mulţumesc pentru vizionare şi… fiind sfârşit de an 2010 (data realizării fotoreportajului) vă doresc „La mulţi ani!” şi… tot ce vă doriţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu